In centrul existentei noastre se afla fericirea. Tot ce facem e pentru a fi fericiti. Iar una peste alta, pentru a fi oameni de succes, adica opusul ratatilor, trebuie, in mod obligat, sa fim fericiti.
Jobul ideal trebuie neaparat sa ne implineasca. Sotul si copii trebuie sa ne bucure. Iar prieteni are sens sa avem doar daca ne insenineaza existenta. In concluzie, eu, pentru a fi cu adevarat implinita, trebuie sa ma astept ca jobul, familia si prietenii mei sa munceasca ca niste sclavi la fericirea mea eterna.
Bullshit!
Nu am nevoie ca jobul sa ma faca fericita. Adica vreau (ca orice om normal) sa muncesc la o chestie care sa imi faca placere, insa eu ador sa ma simt stresata, sa am deadlineuri, sa vreau uneori concediu pentru ca m-am saturat de job. Nu vreau sa ma faca serviciul fericita.
La fel cum nu am nevoie ca prietenii mei sa respire doar pentru a ma bucura pe mine. Sau ca familia sa imi inalte un altar de fericire.
In consecinta, se pare ca sunt condamnata la nefericire. Macar daca as fi religioasa de felul meu, sa accept ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi fericita. Dar eu nu. O tot dau in sus si in jos cu independenta si autosuficienta mea. E clar ca sunt condamnata la mizerie precum ultimul gandac de bucatarie.
Cum adica sa nu vreau un job, un grup de prieteni si o familie care sa ma implineasca prin existenta lor? Sunt nebuna. Un psiholog ar decide probabil ca sunt masochista. Un preot ca sunt damnata. Iar restul ar spune ca sunt proasta.
Dar nu e nimic, societatea ma va salva de mine insami. Ma va face umple de fericire. Cu forta daca trebuie. Probabil ca seful meu va observa ca actualul job ma plictiseste asa ca ma va "elibera" pentru a-mi gasi un serviciu care sa ma faca fericita. Iar prietenii, observand cat de sociabila sunt, vor renunta sa mai comunice cu mine altfel decat telepatic. Familiei nu ii ramane decat sa se sinucida in masa ca sectele japoneze. Ca sa nu ma mai copleseasca cu dragostea lor neconditionata.
Pentru ca oricum ar fi, eu trebuie sa fiu fericita. Iar daca mizeria e sursa mea de bucurie atunci celor din jurul meu nu le ramane decat sa ma copleseasca cu ea.
Daca eu nu vreau.. nu-i nimic. Ma vor ei - obligat fericita in nefericirea mea.
- Ultimele articole din: social
-
social
Numerele traiesc in locul nostru
De cand ne-am specializat in asemenea hal incat lucram numai cu lucruri moarte nimic din ceea ce facem nu prea mai are vreo importanta. Si doar...
-
social
Cat si cum dam comunitatii?
romanii nu sunt obisnuiti sa investeasca in comunitate. Li se pare mult prea suficient cat ‘li se ia cu japca’ de catre stat.
-
social
Muzica africana
Cand vorbim despre muzica africana majoritatea oamenilor isi imagineaza un trib adunat langa foc ce canta, bate din tobe si danseaza. Si adevarul e...
Machiaj de Sarbatori
Descopera coordonatele unui machiaj perfect de Craciun si Revelion, in dosarul pe care l-am creat speciat pentru luna decembrie.
Tendinte moda toamna-iarna 2011-2012
Urmariti rubrica tendinte toamna-iarna 2011-2012, pentru a afla toate secretele vestimentare ale acestui sezon.
Bratari impotriva starilor de greata
Si uite ca de greata, voma, ameteala te pot salva doua bratari micute care se pun la incheietura mainilor. Le-am testat intr-o calatorie cu masina de 8 ore, asa ca vi le recomand cu mana pe inima.
Broccoli cu parmezan
Cred ca acesta este cel mai simplu si mai gustos mod in care se poate manca broccoli. Broccoli cu parmezan se pregateste in doi timpi si trei miscari si este delicios. Este cea mai buna garnitura pentru carne la gratar, dar si fara carne poate sa fie o masa completa si foarte sanatoasa. ...





















Uleiul de masline - salvarea parului meu
eu folosesc pilexil este un pentru caderea parului...si in legatura cu uleiul...
Interviu: o familie in jurul lumii
Recunosc ca nu ma vad in postura asta, de calator permanent. Cred totusi ca...
Cum e sa fii amanta
Mi-e scarba ..