Nu ma intreb in ce luna, ca banuiesc ca asa, cam pe la sfarsitul primaverii, dupa ce trece si postul Pastelui si se duc si sarmalele de Inviere, o sa avem si noi scari de bloc fara niciun miros din acesta care te face sa te intrebi daca nu cumva toaleta cuiva isi are debuseul direct pe palier. Eu ma intreb in ce an. Cand, oare cand, vor disparea toate gospodinele care isi pun pe balcon traditionalul butoi cu varza lasata la murat, ce din cand in cand trebuie deschisa si invartita, sau cam asa ceva?
Probabil ca aceasta modificare va veni odata cu masinile care nu vor mai fi parcate niciodata pe trotuar. Si cu trecerile de pietoni care nu vor mai fi vreodata acoperite de apa. Atunci cand nu va mai mirosi a varza pe scarile blocurilor nici vecinii nu vor mai fi isterici. Si nu ne va fi frica sa ne trezim cu ei la usa in faptul serii urland ca apucatii sa iesim afara sa ne masuram care pe care. Si nici nu vor mai exista decoruri lugubre prin copaci, printre care putem recunoaste plase de la metro, chilotii unei doamne de la etajul superior, o papusa fara un ochi si bradul de la ultimul craciun al lui Ionel.
Pentru ca atunci cand nu va mai mirosi a varza inseamna ca in sfarsit am inteles ce inseamna sa traim intr-o comunitate: sa avem suficient respect fata de altii astfel incat sa nu-i deranjam prin prezenta noastra. Si ei, la randul lor, sa aiba mare grija sa nu ne mute nasul cand mergem pe scari fiindca vor sa taie porcul pe balcon si tocmai ce i-au prajit picioarele in casa scarii. Pentru ca, poate ca este o chestie care ii va lua pe multi prin surprindere, nu mai traim la tara. Suntem la oras, in spatii stramte, folosim multe lucruri in comun si imediat se poate ca prin actiunile noastre sa intervenim in viata celorlalti. Nu mai avem intre noi gradini de cativa km care sa ne protejeze de tipetele Vioricai la aflarea vestii ca Ion a vandut vaca.

Ma tot intreb oare cand ni se va schimba aceasta mentalitate de la tara si vom intelege ca din respectarea celorlalti ni se vor intampla si noua numai lucruri bune. Adica vom fi rasplatiti cu un respect reciproc si va scadea in mod imbucurator gradul de stres la care suntem supusi zilnic. Si nu, solutia nu este sa mergem sa facem scandal celor care ne-au agresat simturile. Si cu atat mai putin ne ajuta sa ne plangem de ei pe facebook sau pe twitter.
Calea pasnica si extrem de lunga in care noi ne comportam exact asa cum am vrea sa se comporte altii cu noi are mai multe sanse sa produca un rezultat pozitiv. Candva, in viitor, cand gospodinele vor intelege ca pot cumpara cele cateva frunze de varza murata de care au nevoie de la piata. Si nu in butoiul de pe balcon sta calitatea mai buna a vietii lor. Pentru ca cei trei lei pe care ii economisesc astfel sunt platiti mult prea scump, cu linistea lor si a altora. Si cu mult, mult timp pierdut, timp pe care l-ar putea folosi si altfel ca sa isi faca viata mai frumoasa.
Voi ce credeti, vom mai apuca timpurile cand scarile blocurilor nu vor mai mirosi a varza sau trebuie sa ne gandim ca acest grad de civilizatie este pentru generatiile urmatoare?




























Sunt prea grasa sa fac sex?
Femeile plinute... grase dupa oglinda lor deobicei sunt ca...
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws