Hot City - Cultura urbana feminina

Uite ca am ajuns sa fac si apologia injuraturilor, desi nu ai crede ca este tocmai indicat la ce tara putin civilizata avem.

Dar oamenii care injura au mai mult nerv. Nu trec printre lucruri dand molatec din mana a nepasare. Tot ceea ce este in jur ii priveste. Ei nu au atitudinea des intalnita ‘lasa, ca merge si asa’. Bat din picior ca nu este bine, ca lucrurile nu le sunt pe plac, se simt inselati in credinta ca situatia ar trebui sa se prezinte intr-un anume fel.

Ceea ce, trebuie sa recunoastem, este ceva. Arata ca a avut loc un proces intelectual. Intai a fost acela de a concepe in avans o imagine a lucrurilor. Si un set de valori. Lumea nu vine la ei data de-a gata, ci o construiesc mental si apoi, daca situatia din teren nu se prezinta asemenea celei din cap, injura. Mare lucru!, ati putea spune. Si v-as da dreptate daca nu ar fi in jur atatia care nu se gandesc la nimic, doar imita gesturile celor mai multi si cand nu le convine isi spun in barba un ‘intelept’ asa este viata.

Nu vreau insa sa ma banuiti ca mi-ar placea cei care folosesc injuratura pe post de semn de punctuatie. Ei doar au un vocabular limitat, la care se adauga nenorocul de a le placea sa se auda vorbind: Vrei sa iesi diseara pe la Lipscani mai pula? Sa-mi fut una, ce cald este astazi! Fac pariu ca nici voua nu va plac acestia. Sau cei care folosesc injuraturile pentru ca iubesc vulgarul, iar injuratura este un alt mod de a simti ca traiesc: filme porno, dicutii porno, vise porno, vorbe porno. Sau cei care au vazut prea multe filme politiste si au capatat ticuri verbale gen mother fucker, de ai spune ca sunt niste parveniti ai limbii, oameni ce vor sa se arate umblati.

Nu, eu vorbesc despre injuratura catre ‘anormalul’ din lucrurile marunte. Ca ti-ai pierdut cheile de la casa in masina de spalat rufe, ca ai uitat sa cumperi vinul tocmai cand te gandeai sa gatesti coq au vin, ca inoti in tone de moloz pana se intra in casa fiindca se zugraveste pe scara, ca mai ai numai doua tigari in pachet etc etc.

A…  parca va aud dezamagirea, doar despre asta este vorba? Acestia sunt numai niste oameni tacaniti, in permanenta nemultumiti. Nu sunt buni la nimic. Dati-mi voie sa va contrazic. Injuratura este primul pas catre actiune. Daca ceva nu te nemultumeste atat de tare incat macar efortul de a-l injura sa il faci, atunci nici nu treci mai departe. Iar in plus nu este vorba de tacaneala, ci de inocenta. Exact, oamenii care injura sunt inocenti, inca mai spera ca lucruri bune se pot intampla. Nu iau atitudinea aia placida de impacare. ‘Mama ma-sii ce imi mai place barbatul ala si eu am celulita!’ exprima mai mult decat – e mult prea bun, e peste nivelul meu, nu imi trebuie mie asa ceva.

Deci oamenii vii, cei care traiesc clipa si nu o lasa sa treaca pe langa ei injura mult. Sunt colorati prin vorba si prin fapta. Nu are sens sa ii pui in canoane ca sa le soptesti stupid la ureche ca asa ceva nu se face. Ar fi pacat, ai arunca la gunoi cea mai buna sursa de energie umana. De inteligenta si de caldura. Si ai ramane numai cu marionete care nu au doi neuroni functionali. Injurati, injurati si iar injurati!