Hot City - Cultura urbana feminina

Din momentul in care pasim peste pragul apartamentului nostru si iesim in lume trebuie sa fim pregatiti  de etichetare. Nu are nimeni timp sa stea sa ne cunosca, astfel ca uitandu-se la cum suntem imbracati, daca suntem aratosi sau nu, stare civila, job, salariu si prieteni vom primi cate o eticheta si vom fi asezati in sertarul corespunzator de catre cei pe care ii intalnim.

Asa ajungem sa fim “aia serioasa” sau “aia de viata”, “aia aranjata” sau “aia nearanjata”. In functie de prima impresie si cateva detalii de CV, fiecare nou-cunoscut ne va lipi o eticheta in frunte, eticheta ce cu greu va mai fi indepartata.

Majoritatea oamenilor imbratiseaza acest mod de a fi judecati de catre ceilalti, asa ca pozeaza in persoana care le-ar place sa fie: diva, cuceritor, businessman, clovn etc. Uneori fara sa isi dea seama de imensa distanta ce se casca intre persoana lor reala si cea “marketata”. Dar nu-i nimic, e mai amuzant asa. Cel putin pentru cei din jur.

Exista insa o categorie restransa de oameni care nu vor sa fie etichetati. Traiesc ei cu impresia asta ca e gresit sa etichetezi oameni. In plus le este frica ca odata etichetati si imbuteliati vor fi atat de prinsi de catalogare incat vor incepe sa se comporte conform etichetei, uitand de cine sunt, sau vor sa fie ei.

Intre acesti putini ne-etichetabili si restul se naste un murdar razboi de gherila. Oamenii fara eticheta realizeaza ca indiferent de comportamentul lor tot vor primi o eticheta asa ca singura lor solutie este sa il faca cat mai imprevizibil si cat mai contradictoriu. Azi sunt glumeti, maine emo, poimaine tac de tot.

Trebuie sa fi avut vreo colega de birou sau facultate care parea sa sufere de personalitatea multipla. Ba era cea mai simpatica persoana din lume ba devenea un soi de Dr Evil la feminin.

Metoda ei era simpla: ofer cat mai multa informatie sistemului (aka restului lumii) incat la un moment dat voi avea atat de multe etichete incat voi include toate categoriile devenind de ne-etichetat. Doar oamenii nu sunt buni sau rai, ei sunt complecsi si imposibil de etichetat.

Solutia gasita de ne-etichetabili ar fi geniala daca sistemul nu ar avea capacitatea diabolica de a se adapta si de a contracara orice se abate de la regula. Daca tu nu vrei sa fii etichetat, nici o problema. Sitemul te pune in sertarul oamenilor fara eticheta.