Hot City - Cultura urbana feminina

O fi omul un animal social, dar asta nu inseamna neaparat ca il tine mult. Unii au nevoie de societate, de prieteni si de partener mai mult decat ceilalti. Suntem invatati ca este o crima sa fii singur, iar societatea ne taxeaza pentru ca nu avem partener, pentru ca nu avem prieteni sau pentru ca nu socializam cu colegii.­

Si totusi unii oameni sunt nascuti sa fie singuri, dintr-un punct de vedere sau altul. Unii, desi au toata viata unul sau doi prieteni foarte buni, nu au stofa de “membru de gasca”, sau nu au stofa de sot/sotie, altii, desi petrec ani de zile consumandu-se in relatii serioase, de lunga durata, nu sunt facuti pentru a trai alaturi de un partener.

Facem adesea eforturile astea, confundand sentimente si senzatii, presati de familie si de societate, foarte des presati de visele noastre “cum ar trebui sa fie”. Sunt oameni pe care partenerul ii incurca evident, care se straduiesc zadarnic, si isi fac viata amara atat lor cat si celuilat, in incercarea de a ramane in randul lumii, de a nu pierde trenul vietii, de a nu ramane singuri la batranete sau de a urma modelul familiei din care provin.

Am cunoscut si oameni admirabili, impacati cu soarta lor de parteneri/prieteni/ tovarasi imposibili, care intr-o strafulgerare de o ora doua iti sunt cei mai placuti companioni, care intr-o noapte iti sunt parteneri cat pentru o viata, care iti salveaza viata fara sa te fi cunoscut si fara sa-i mai vezi vreodata.

Cred ca toti cochetam la un moment dat cu ideea ca am fi facuti pentru singuratate, mai ales cand neintelegerile cu partenerul se transforma de-a lungul timpului in mod de viata, partenerul se schimba dar situatia ramane aceeasi. Poate fi simptomul unei condamnari la singuratate sau o deficienta de educatie.
Un singur lucru le corecteaza pe amandoua. Si este cel mai rar dintre totate, cel mai greu de gasit si mai usor de intretinut. Dragostea. Si dragostea adevarata nu are nevoie de eforturi calculate, nu are nevoie de compromisuri fortate, caci vor veni de la sine. Si dragostea adevarata nu dispare niciodata.

Chiar dragostea te poate condamna sa fii un singuratic, cata vreme nu poti fi alaturi de cine trebuie.

E un manifest anti team-building, un manifest anti “presiunea familiei”, un manifest anti “panica ca nu vom lasa in urma un copil sange din sangele nostru”, impotriva fricii de a nu avea “sprijin la batranete”.
Prietenia e accidentala, dragostea e accidentala iar institutia fortata a familiei, a prieteniei sociale si a networkingului falselor zambete sunt o platosa cat se poate de monstruoasa pentru sufletele noastre.

O platosa care te apara de raul din afara dar cultiva mucegai inauntru.