Hot City - Cultura urbana feminina

Intr-o carte aparuta recent, careia i-am uitat numele si autorul, fiind una din cartile pe care le rasfoiesti aiurea prin librarii dar nu le iei niciodata acasa, se sublinia ideea ca nehotararea este un mecanism al prostiei. Prostul e nehotarat, nu stie ce vrea, se razgandeste si ezita in fata fiecarei alegeri, de la a alege mere sau pere la supermarket pana la a lua decizia daca isi da demisia sau nu.

M-am gandit ca la cat de nehotarata sunt eu in anumite privinte, rezulta in mod clar ca pleznesc de prostie, conform cartii respective.

Insa, sa fie nehotararea semn de prostie? Daca ne gandim la cum actioneaza un om cat de cat hotarat, adica stie sa se proiecteze, isi asuma alegerile pe care le face, nehotaratul pare mai degraba orientat spre trecut, plin de regrete ca nu a ales ce trebuia cand trebuia, incapabil de a gandi singur, mereu la un pas de razgandire la orice ar spune sau face. Dar aceste lucruri nu inseamna prostie.

Nehotararea vine din neincredere, teama de a nu gresi, lipsa unor repere clare, labilitate, dependenta, si, in general, tine de raportarea la ceilalti. Raspunsurile preferate de un nehotarat sunt: “Mi-e egal”, “Alege tu si pentru mine”, “Nu stiu ce sa fac” etc. De asemenea, nehotaratul e inclinat sa ceara sfatul celorlalti, iar majoritatea intrebarilor lor suna ceva de genul: “Crezi ca am facut bine?”, “Crezi ca e mai bine sa…?”, intrebari care de cele mai multe ori duc la enervarea interlocutorului, mai ales daca se refera la cine stie ce probleme personale.

Fiecare dintre noi avem momente de nehotarare, insa daca aceste lucruri se intampla in fata fiecarei decizii, de la cea mai mica pana la cea mai mare, atunci nehotararea se poate transforma in “crampe mentale” atat pentru tine, cat si pentru ceilalti.

De cele mai multe ori ne acceptam aceasta stare continua de nehotarare si nu facem nimic, considerand ca aceasta neincredere face parte din fiinta noastra. Insa nehotararea, chiar si in cazurile cele mai avansate poate fi, daca nu inlaturata complet, macar diminuata.

Fara sa incerc sa dau sfaturi, pentru ca sfaturile vin dintr-o "autosuficienta a intelegerii" (asa cum zicea un Plesu intr-o carte), pe care eu nu o am, am incercat sa trasez cateva lucruri, care mi s-au parut ca duc la o diminuare a nehotararii:

1. Incearca sa-ti sustii prin argumente parerile, in felul acesta vei ajunge fara sa vrei sa ai pareri ferme si hotarate si totodata sa-ti conturezi ceva clar in minte despre tine;


2. Gandeste-te foarte bine la ce-ti place si ce nu-ti place, n-ar fi tocmai rau sa-ti faci si o lista;


3. Analizeaza-ti alegerile in functie de avantajele si dezavantajele pe care ti le ofera;


4. Incearca sa te impui in fata celorlalti cu lucrurile care iti plac tie si nu mai accepta numai lucruri care le plac celorlalti;


5. Asuma-ti deciziile chiar daca au fost gresite, urmatoarele, cine stie, poate sunt mai bune;


6. Concentreaza-te in primul rand asupra ta si mai apoi asupra celorlalti, nimeni nu traieste in locul tau;


7. Nu te mai lasa convins(a) si influentat(a) de orice parere care e formulata mai ferm;


8. Nu mai cere sfatul la orice fleac care ti se intampla sau pe care ai de gand sa-l faci;


9. Incearca sa te hotarasti singur(a) asupra unui lucru pe care-l faci, si nu in grup;


10. Incearca sa te privesti ca proiect si nu ca pe un morman de esecuri si ezitari.

Pentru a avea efect cele de mai sus, nehotaratul trebuie sa ignore punctul 7, dar numai in situatia de fata :).