Hot City - Cultura urbana feminina

Acum vreo doua zile mi s-a intamplat sa fac o observatie inteligenta. Nu, nu cea din titlu. Asta e asa, ca poate va atrag titlurile pompoase, gen Alina Plugaru e virgina. Banuiesc ca titlul cu muzica nu o sa vi se para socant din prima incercare, asa ca am sa incerc sa va ajut. Sa zicem ca ii punem lui Basescu The Killers cand face baie. Si el renunta sa mai provoace scandaluri politice. Ai putea scoate de aici un titlu percutant. Basescu isi va dedica viata ingrijirii florilor. Romania ramane de izbeliste.

Dar eu nu vreau sa ajung atat de departe. Observatia mea se refera numai la faptul ca ascultam muzica ce exprima sentimentele pe care le recunoastem. Fiindca le-am trait. Sau le-au trait cei din jur si ni le pot explica. Iar oricat s-ar crede ca sunt de universale sentimentele, acest lucru nu este real. Drept dovada ca sunt sentimente pe care le cunoastem numai dupa denumire.

Sa zicem sentimentul de eroism. Pe care ma indoiesc ca l-a mai avut cineva de la revolutie incoace. Si nici cu sentimentul tragicului nu stam mai bine. Desi mimam uneori a avea astfel de trairi. Fiindca dau bine la public si capatam o bucatica de ciocolata in plus. Motiv pentru care numai arhaicii mai asculta muzica simfonica. Dar sunt in schimb sentimente pe care noi le avem si pe care cei de acum vreo suta de ani nu le simteau. De exemplu, sentimentul imediatului. Exprimat acum printr-o muzica foarte disonanta. Sau melodii de maxim 5 minute.

Un sentiment care este destul de reconfortant. Pana la urma niciun rau nu e atat de mare. Nici incalzirea globala nu reuseste sa tina mai mult de 2-3 ani, suficient cat sa se plictiseasca media de el. Iar ceea ce nu este imediat trebuie sa arate vreo boala mentala. Acum sa nu credeti ca mie imi lipsesc sentimetele ‘mari’. Doar ma distrez pe urma observatiei ca muzica exprima ceea ce stim sa simtim.

Ceea ce inseamna ca stiu ce inseamna sa te simti ca un negru care isi ridica fuduliile cu o mana si face semnul de yo cu cealalta.

Si stiu si ce inseamna sa ma simt ca un grup de 6 fete care se freaca de o masina in mijlocul desertului, lucru dificil tinand cont de cat de tare ar trebui sa se incinga o tabla acolo.

Si nu numai eu stiu asta. Ci si colega mea din dreapta care acum mananca saratele cu branza. Iar domnisoara de pe strada care infrunta frigul stie si ea cum este sa curga apele pe tine de caldura.

Mergand din inferenta in inferenta, probabil ca daca am asculta toti suficient de mult timp muzica chinezeasca am ajunge mai mici de statura si cu parul drept si negru. Iar daca am merge la opera am ajunge sa vorbim pitigaiat si sa ne indesam cu greu grasimea in corsete stramte.

Aveti grija ce ascultati!