Hot City - Cultura urbana feminina

Nu cred ca ar trebui sa mai predicam ideea de downshifting pentru ca marea majoritate dintre noi o au in gene. E adevarat ca au inteles-o anapoda, dar rezultatul este cam tot pe acolo: avem din ce in ce mai putin, muncim din ce in ce mai putin, dar ne descurcam.

Poate la inceput, cand cad intr-un downshifting fortat sa ii vezi cum se revolta: avem 1500 de ron si 3 copii de intretinut. Vom muri de foame, nu ne taiati salariile, primele si cadourile de sarbatori. Dupa care insa recunosc ca desi le este greu nu este chiar imposibil. Pana la urma si bananele la jumatate de pret sunt bune, ba chiar mai dulci, ce daca au coaja neagra. Si magazinele de second hand sunt aprovizionate cu de toate. Iar daca vrei sa te recreezi te poti bronza si pe malul lacului, nu trebuie neaparat sa mergi la strand, sa dai banii aiurea si pe tramvai. Sanatos sa fii, ca restul nu mai conteaza.

Si toatea acestea sunt spuse cu mandrie: uite, noi ne tinem capul sus si in saracie. Principalul este sa ne iubim intre noi si sa respectam traditiile. Televizorul care afiseaza toate nenorocirile pamantului le da impresia ca nu stau chiar asa de rau, altii sunt mult, mult mai jos. Iar in plus din punct de vedere moral sunt mult mai impacati decat ‘bogatanii’. Ei nu stiu de fapt sa se bucure de viata, doar acumuleaza si acumuleaza, de parca ar putea sa le ia pe toate cu ei in mormant. Chiar daca ai 30 de ani te poti obisnui cu traiul tihnit si sprijinitul unei banci pe jumatate rupte din fata blocului, nu trebuie sa fii un batranel care de abia se misca pentru a-ti limita viata la cateva strazi si numararea banilor lunari necesari pentru cartofi.

La o prima vedere mentalitatea ‘ne descurcam si asa’ pare una sanatoasa. Nu esti cu nimic mai castigat daca in permanenta tot ceea ce ai iti este insuficient si din cauza asta nu te poti bucura de nimic. Fericirea tine mai mult de impacare decat de orice altceva. Pe de alta parte insa nici cu standardul prea jos nu este bine. Si asa exista o tendinta naturala catre lene, nu mai trebuie alimentata si cu taierea oricaror dorinte care te-ar face sa te misti cat de cat.

Ne descurcam si asa este filosofia de viata a celor mai lenesi dintre noi. Atat de lenesi incat isi inchipuie ca nici macar sa faci efortul de a visa la ceva mai bun nu merita facut. Iar daca nici macar nu iti doresti atunci nici nu se va intampla ceva care sa te scoata din starea de letargie. Oportunitatile nu vin intinse pe tava asteptandu-te pe tine sa te hotarasti care merita sa fie bagata in seama. Ele se ivesc in urma efortului pe care il faci intr-o anumita directie. Ca iti iese mai repede sau nu decat altora este deja o alta poveste. Dar macar dorinta trebuie sa o ai si sa accepti plata care trebuie facuta ca sa ajungi la indeplinirea ei.

Altfel drumul nu poate fi decat in jos: ne descurcam cu din ce in ce mai putin. Pana la urma si stramosii nostri nu aveau nevoie decat de o mana de paie si un cer instelat deasupra. Sa vrei sa bei o cafea pe Rambla in Barcelona nu este nimic altceva decat o fita paguboasa. Undeva tot trebuie sa tragi o limita: cu mai putin de atat nu ma descurc, nu accept!