Hot City - Cultura urbana feminina

Adaugare: m-am razgandit. Am 12 motive sa emigrez. Ultimul este afisul de mai jos, in care se pare ca pot sa o am pe Monica.

M-am tinut cat am putut eu de tare. Am ramas patrioata infipta cu cele 2 membre in caldaramul mioritic in ciuda bascaliei generale. Si am mers impotriva vantului de instrainare care a batut si un jurul meu, ca in jurul oricui, la varsta de 20 de ani. Toti voiau sa plece in zari mai de soare pline. Eu nu si nu. Hai ca se poate trai si aici bine. O sa va dovedesc.

Si le-am aratat. Am avut un parcurs armonios, cum si-ar dori orice mama pentru copilul ei. Fata mea este… Am razbit. Traiesc bine aici, ma aflu printre cei alesi care au o casa a lor si castiga cat sa poata pleca un weekend la Paris. Banii sunt rezultati din ce imi place mie mai mult pe lumea asta sa fac. Un lux, adica.

Acum am 30+ si nu mai am ce face. Trebuie sa plec. Motivele pentru care m-am predat sunt, spun unii, hilare. Mie insa mi se par teribil de serioase. Asa de serioase incat stau cu piciorul drept in fata, sa iau startul. N-am gasit tara si n-am gasit modalitatea. Dar astea sunt detalii. Trebuie sa plec pentru ca:

Vreau sa merg zilnic cu bicicleta

Si vreau sa fac asta purtand fusta care sa faca falfal in jurul meu. Vreau ca bicicleta mea sa aiba un cos un spate sau in fata, in care sa fie mereu o franzela luata de mine dimineata, care sa miroasa de sa ucida toti daunatorii care strica holdele lumii. Vreau sa intalnesc alti oameni care au si ei biciclete cu franzele si sa ne oprim cu bicicleta alaturi sa stam la taclale despre drepturile omului.

Simt nevoia atitudinii pro ecologie

Vreau ca eforturile mele de depozitare diferentiata a deseurilor sa insemne ceva. Si sa nu traiesc cu certitudinea ca eu ma chinui si masina de gunoi oricum le strange intr-o cuva comuna. M-as bucura sa traiesc intre oameni preocupati de ingrijirea planetei si ingrijirea lor personala.

Vreau sa traiesc mai curat

Mi se pare esential sa traiesc langa oameni care nu arunca pahare de plastic din masina pe geam. Carora nu le vine pofta sa lase un receptor vechi cu fir cu tot pe o plaja. Si care reusesc sa-si tina pantofii in picioare si nu sa il lase pe cate unul, abandonat langa o intrare in metrou. La Praga oamenii strang instant caca de caine.

Nu vreau animale salbatice pe strada

Nu pot sa ma obisnuiesc, nici dupa 33 de ani, cu ideea ca pe strada sunt caini multi de tot. Care umbla in haite si nu ma suporta. Si ma alearga si ma latra si ma maraie. Nu vreau sa dau socoteala unui sobor de caini daca vreau sa plimb alt caine, sa fac jogging sau sa ma plimb pur si simplu pe strazi.

Pe strada sunt cacati multi de caine si pisati de om

Pe cele mai frumoase strazi din orasul meu, grupate in centru, miroase ingrozitor a dejectii de oameni si de caini. Mai proaspete sau nu. Mai ciufulite sau nu. N-am mai intalnit asta nicaieri si mi se intoarce stomacul pe dos.

Peisajul tipic orasului meu sunt blocurile

De ce sa ma uit eu la cartiere intregi de blocuri in care fiecare om si-a amenajat balconul cum s-a priceput mai prost? Vreau ca atunci cand ies de la job sa vad Stephan’s Dome sau Piazza Erbe din Verona. Sau orice piateta mica a unui satuc din Provence sau Liguria. Pentru ca viata are o perioada determinata si merit sa mi-o desfasor intr-un context mai frumos decat asta.

Tara mea alearga de ii sar ochii dar nu se indreapta niciunde

Fiecare roman se grabeste undeva ca si cum astea i-ar fi ultimele momente din viata. Se poara urat cu semenii, injura, aplica metode neortodoxe. Dau romanii din coate, lucreaza peste program si in weekend si traiesc intr-un iures delirant, de atata treaba. Problema e ca nu se intrevede nimic.

Traficul dement, presarat cu nesimtiti

Am ajuns sa-mi iasa ochii din cap din cauza depasitorilor de coloana si a celor ce taie fata sau vin pe contrasens. Mi-e frica sa nu fac infarct si pentru ca am ajuns si eu ca ei, trebuie sa ne despartim, chiar neamiabil. Nu mai vreau sa-i vad. Nu-mi permite sanatatea.

Sunt concerte cu artisti importanti prea rar

L-am vazut pe Sting la Viena intr-o sala cu scaune rosii pufoase si draperii fara miros de mucegai, cu alte 200 de persoane, intr-o zi de marti. Vreau sa traiesc undeva unde sa-mi pot alege lejer distractiile, iar cand ma duc la un eveniment sa nu gasesc o ciobaneala.

Se construieste, incet, urat, si sunt inecata in praf

Tara mea este un santier perpetuu. Macar daca rezultatele ar fi bune. Dar dupa ce inghit tot praful din lume, se dezvaluie lumii tadaaa, o aberatie arhitecturala, in completa disonanta cu orice are ea in jur. Romanii construiesc fara discernamant si iau aprobari de la oficialitati nepasatoare, pe spaga, sa faca monstruozitati.

Iarba din parcuri e arsa si nu se poate sta pe ea

Cainii au voie pe iarba. Si sa stea tolaniti si sa mearga la toaleta. Romanii nu au voie sa sada pe spatiile verzi, ca in orice tara normala la cap. La Zagreb ai voie sa stai pe iarba. In China este interzis, ca aici. Izbitoare si halal asemanare.

In concluzie, eu nu am timp ca tara mea sa-si bage mintile in cap si sa se puna la punct. Si in plus, nu vad niciun semn ca si-ar dori asta. Sa plec, deci.

Dar mai exista si 11 motive la fel de neserioase ca sa raman.