Hot City - Cultura urbana feminina

Trecute sunt vremurile cand, daca iti murea cineva, mai intrai din cand in cand in camera defunctului. Si iti treceai, ca in filmele americane, ca nu degeaba s-au facut asa, o mana melancolica peste umarul tuturor hainelor din sifonier.

Trecute sunt vremurile pentru noi, cei care o sa murim de data asta. O sa ramana si o mana de boarfe, nu-i vorba. Si niste mobile care o sa ramana nepotilor. Dar cine ne iubeste cu adevarat, dupa ce noi nu vom mai fi, la computer o sa se duca. Pentru ca acolo o sa gaseasca adevarata noastra viata.

La o navigare primara, omul care vrea sa petreaca putin timp cu noi, o sa gaseasca aici, direct pe desktop, fisierul intitulat sugestiv poze. Si pentru ca in fisierul poze strangi de obicei cele mai bune poze cu tine, o sa aiba ce vedea. O sa ma gaseasca aici razand, tolanita in lanuri de grau, zbenguindu-ma in apa si imbratisandu-ma cu cei dragi. Poate chiar cu el, cel-ce-se-uita-acum.

Tot pe desktop o sa gaseasca fisierul cu diverse. Cel in care am inghesuit, pe parcursul vietii, tot felul de nimicuri teribil de importante. Poze cu nepoti, cu prietene cand s-au maritat, cu poezii scrise noua de vreun amorez, cu discutii de messenger salvate, ca sa santajam candva vreun sef. O melodie stinghera de pe vremea lui Pazvante Chiorul, care sigur inseamna ceva, dar ce?

Ah, uite si calendarul cu datele cele mai importante pentru noi. Ziua lui cutarescu, aniversarea de casatorie a celei mai bune prietene. Ziua copiilor pe care i-am botezat si cuplurilor pe care le-am casatorit. Programari la doctor, oh, ce dureroase trebuie sa fie astea acum, pentru privitorul coplesit. Si planificarea ultimei vacante, pe care mortul n-a mai apucat sa o faca.

Daca scotoceste mai adanc in dosare care nu mai sunt chiar asa de la indemana, omul care ne iubeste o sa gaseasca ramasite ale proiectelor care ne-au entuziasmat la un moment dat la job, pe parcursul istoriei. Proiecte cu care am sperat si noi sa ii entuziasmam pe altii si apoi sa ajungem celebri. Deh, dupa caz, a fost sau n-a fost sa fie.

Aici un playlist care se cheama sugestiv muzica de duminica, dincolo niste citate care ne-au impresionat. Apoi mai adanc, mereu mai adanc, conversatii de messenger sau cine stie ce alte modalitati de chat sustinute pe tehnologii noi, imposibil de imaginat acum de catre noi.

Cine ne iubeste gaseste in dreptunghiul asta tehnologizat toata viata noastra, bucata cu bucata. Nu lipseste nimeni si nimic. Si poate ca, in curand, asa o sa se si faca comemorarea persoanelor dragi. La cimitir o sa ai posibilitatea sa-i umbli omului drag in vintrele lui internetice, ca sa fii cat mai aproape de el. Sinistru, nu? Pai uitati-va si voi cum e afara.