Hot City - Cultura urbana feminina

Vremea in care chinezii aveau o miscare literara pusa la punct este pomenita in basmele noastre populare sub binecunoscuta sintagma “pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale”. Erau adica vremuri de mit si intunecime, cand romanul chiar era frate cu codrul si probabil in intreaga Dacie stiau sa scrie si sa citeasca vreo trei persoane, importate din comert.

Pe meleagurile chineze insa, pe la sfarsitul anilor 300, se compila frumusel prima istorie narativa a Chinei. Lasand la o parte faptul ca exista deja o istorie, s-a simtit nevoia ca aceasta sa fie adunata intr-o carte. Cel mai interesant este ca lucrarea ii e atribuita lui Zuo Quiuming, un istoric care a trait in secolul 5 I.C. Datele I.C. vor aparea des in acest articol, nu va speriati. Dinastia Tang (618-907) a fost perioada in care viata literara a Chinei a cunoscut o inflorire extraordinara. Aceasta dezvoltare s-a datorat in primul rand inventiei tiparului cu blocuri de lemn.

La o suta de ani dupa sfarsitul dinastiei Tang in China se folosea deja tiparul cu litere mobile, inventat de Bi Sheng iar cunoasterea se raspandea in intreaga China mai repede decat molimele. Pentru a face o comparatie, metodele de tipar au sosit in Europa cu sase sute de ani mai tarziu. In timp ce prin anii 600 Europa se lupta in triburi si cu varsatul de vant, matematicienii chinezi stabileau cifra Pi iar in China incepeau sa se raspandeasca la scara larga enciclopediile, moda care in lumea de apus a prins abia in secolul 18.

Ouyang Xun terminase in 624 enciclopedia Yiwen Leiju. Fusese deja tiparita si Arta Razboiului de Sun Tzu, tratat care si in ziua de azi este o piatra de hotar intre tratatele militare. Cartea dateaza din secolul 6 I.C. Secolul 6 I.C. Pe pamanturi europene , din punct de vedere literar se intampla aproape nimic. Grecii spre exemplu nu erau siguri daca Homer exista, a existat deja sau va exista vreodata.

Poezia clasica a inflorit tot in timpul dinastiei Tang, perioada cunoscuta pentru aparitia “lusi” (versul regulat), o forma de poem din opt versuri, cu cate cinci sau sapte cuvinte in fiecare vers. Tot atunci proza chineza s-a dezbarat de stilul care apucase sa devina incarcat si artificial, si China a vazut inceputurile stilului direct, simplu si plin de forta care a fost precursorul stilului Han.

China are deci o comoara de literature clasica, ale carei origini se pierd in inceputurile primei dinastii Zhou, adica intre anii 256-770 I.C., incluzand “Clasicii” a caror compilatie este atribuita lui Confucius. Printre cele mai importante scrieri clasice din literatura chineza este I Chin, “Cartea Schimbarilor”, un manual de devinatie (ghicit), bazat pe trigrame atribuite imparatului Fu Xi. I Ching este folosita si in zilele noastre.

Adevarata istorie a literaturii chineze incepe cu “Cartea cantecelor Shis Ching”, o antologie de 350 de poezii variate, culese si compilate in jurul anului 600 I.C. Cele mai multe sunt cantece care erau interpretate in mod obisnuit la ceremoniile curtii imperiale. Unii cercetatori sugereaza insa ca aceasta carte isi are originile mult mai devreme, in timpul dinastiei Shang, acum 2200 de ani.

Sa rezumam deci: Chineza scrisa apare in forma sa embrionica acum sase mii de ani. Cele mai vechi scrieri au fost datate cu carbon acum patru mii de ani. Literatura chineza isi are originile tot cu cateva mii de ani in urma, luand o amploare fara precedent la mijlocul mileniului trecut. Astazi China este departe de a mai fi vreun creuzet literar, ramane insa cea mai productiva, inventiva si importanta tara din lume.

Iar domnia chinezilor nu se va incheia aici si nici astfel. Sunt convinsa ca literatura se va sfarsi acolo unde a inceput: in China.