Hot City - Cultura urbana feminina

Intr-o lume ideala cel mai bun castiga. Si asa auzi cele mai bune idei, ai parte de cele mai bune produse, stii lucruri despre cei mai interesanti oameni. Nu la modul absolut, ci facand un top dupa gusturile tale. Pe care ai dreptul sa ti le cultivi dupa cum iti place.

Dar nu si intr-o lume in care exista specialisti in marketing. Acestia vor scoate intotdeauna in fata perspectiva lor. Una care intr-o lume dupa modelul digg nu ar exista niciodata in prima pagina. Ci undeva pe la mijloc, acolo unde ii este locul.

Si problema cu acesti oameni care stiu marketing este ca sunt al naibii de multi. Si neastamparati. Si asa ca pe prima pagina vedem numai lucrurile pe care ei vor sa le promoveze. Si pe urmatoarele 5 la fel. Si de abia apoi mai dai peste ceva care sa merite. Sau peste crap, dupa cum iti este norocul.

Specialistii in marketing se scoala dimineata punandu-mi mie un gand rau. Imi baga pe gat lucruri de care nu imi pasa. Si nu dau inapoi pana nu obtin de la mine macar un raspuns negativ. Trebuie neaparat sa ma pronunt in problema pe care mi-o intind ei pe tava. Fiindca altfel cred cu necesitate ca nu au reusit sa ajunga la mine. Iar asta chiar ca ar fi o oroare!

Dar nici faptul ca au ajuns la mine nu ii multumeste. Asa sunt ei, firi insistente. Terminate de grija sa imi fie mie bine. Asa ca daca nu m-au convins o data mai incearca pe inca 10 cai. Mai vopsesc o pana a ciorii si apoi asteapta multumiti sa ma apuc sa o invat sa vorbeasca convinsa ca este un papagal. Si sa nu mai fiu atat de indaratnica. Si sa incerc odata ce imi propun, ca nu ma omoara. Timpul meu valoreaza pentru ei cat o ceapa degerata.

Evident toate acestea ma cam scot din sarite. Este o impertinenta pe care refuz din start sa o mai ascult. Fiindca imi va fi mai bine. Si daca e ceva dincolo de crap pana la urma o sa ajunga si la mine. Si daca nu, o sa raman crezand ca soarele se invarte in jurul pamantului. Si nu am auzit de nimeni sa moara din aceasta cauza. Pe cand in caz contrar da.

Dar specialistii in marketing sunt ca virusii. Cum invat eu noi metode de a-i ignora, automat inchizand ochii si astupandu-mi urechile, cum se prind ei ca le-am scapat. Si ma lovesc pe unde ma astept mai putin. Luand forme inselatoare. Incercand sa fie tricoul pe care il arunc pe mine dimineata. Si buzele pe care imi doresc sa le sarut. Sau sperietoarea care ma tine noaptea cu lumina aprinsa. Iar toate astea sunt pentru ei un motiv de mandrie. Cu cat ma prind cu garda mai jos cu atat se felicita mai tare.

Si uite asa ma obliga ei sa imi pierd timpul inventand noi si noi vaccinuri cu ajutorul carora sa ajung sa ii ignor.

Nu ar trebui sa scoatem scolile de marketing in afara legii? Voi ce ziceti?