Hot City - Cultura urbana feminina

Romanii nu au o relatie prea buna cu tara lor. Nu flutura stegulete cu 3 culori de ziua Romaniai, nu declara cu patos ca isi iubesc patria si nici vreun producator de lenjerie intima nu s-a gandit sa fabrice chiloti cu rosu, galben si albastru pentru iubitorii de tara.

Patriotismul romanesc poate fi cu usurinta redus la cateva preferinte culinare, mai rar muzicale. In rest, putini romani vor spune ca iubesc natura, orasele sau oamenii din Romania.

Iar cei care fac asta ni se par oricum ciudati. Suntem un popor cu un complex de tara si nu ne asteptam sa vedem in jurul nostru patriotism. Nici nu stim macar cu ce sa mananca acesta, ce sa mai zicem de pus in practica.

Exista insa 2 categorii de oameni a caror atitudine fata de patria muma ma enerveaza, pe de o parte sunt cei care se victimizeaza iar pe de alta parte sunt cei care nu pot spune cuvantul Romania fara o tresarire de sila.

Cei care isi plang de mila ca romanii sunt saraci si orpsiti si o duc greu, iar Romania e o tara mica si exploatata, sunt in general oameni trecuti de 50 de ani. Ei si-au trait mai bine din jumatate din viata in comunism sperand la o viata mai buna doar pentru a fi dezamagiti de rapacitatea democratiei. Ii inteleg, viata i-a dezamagit, soarta a fost cruda, tragedia ne inconjoara.

Dar sa scuzi nesimtirea, manelismul si violenta prin faptul ca romanii sunt saraci e ridicol. Asa e, saracia si gradul de civilizatie sunt invers proportionale, comunismul ne-a distrus simtul civic, romanii au fost si sunt educati sa nu se implice. Nu neg ca toate acestea sunt adevarat, dar parca e cam penibil sa folosim timp de 20 de ani aceleasi scuze. Poate e Romania o tara fara viitor dar macar sa avem putina demnitate.

La polul opus sunt cei care dispretuiesc Romania. Majoritatea sunt tineri si au invatat de la parintii victimizatori ca tara e pierduta. In loc sa se planga insa, ei s-au revoltat impotriva sistemului si acum isi urasc tara. Daca in cazul unui roman care a parasit patria atitudinea poate fi explicata (a plecat in strainatate si tot ce vrea este sa uite ca e roman), sunt stupefiata de cei care continua sa traiasca in Romania desi declara sus si tare ca tara mai “nasoala” ca aceasta nu exista.

Ei nu sunt oamenii normali care se revolta impotriva cretinismului ce bantuie strazile romanesti. Nu sunt nici cei care taxeaza prin comentarii acide marlania, violenta si prostia intalnite in Romania. Ei sunt cei care apar inarmati cu injurii atunci cand un alt roman incearca sa faca ceva, fie isi creaza o mica afacere, fie realizeaza un proiect cultural sau o campanie de ajutorare a unor oameni saraci.

Pe ei orice intentie buna ii deranjeaza. Vor gasi scopuri ascunse in campaniile ce strang donatii, ii vor acuza pe cei cu mici afaceri ca vor sa se imbogateasca in mod nejustificat iar pe cei cu proiecte culturale ca sunt niste bagatori in seama avizi dupa publicitate.

Nici o fapta buna si nici un pas inainte nu vor ramane netaxate de cei care urasc Romania. Pai ce, ne uram tara sau ne jucam aici? In plus daca lucrurile ar merge mai bine ce le-ar mai ramane de facut  romanilor care se victimizeaza.