Hot City - Cultura urbana feminina

Sa zicem ca iti place cineva. Si el te place. Asta inseamna lungi ore in care stai de vorba despre vrute si nevrute. Cuvantul de ordine este sinceritatea. Pentru ca tocmai de asta ne plac unii oameni. Simtim cu ei ca putem fi cat de sinceri ne vine pe moment. Gata cu zidurile si gandurile privitoare la ce da bine.

Iti vine sa plangi o seara intreaga pe tema pisicii pierdute la 10 ani? Atunci o faci. Ai vrea sa injuri de toate cele cel mai sfant si de nepatat lucru din univers? Ei bine, ai garantat ca oprobiul lumii nu se va intinde asupra ta. Nu se stie ce fac unii oameni, de ne permitem sa ne lasam in asemenea hal dusi de val. Dar de cate ori ni se intampla asta ne aruncam asupra situatiei. Fiindca este atat de rar intalnita in viata. Si sinceritatea lejera ne place mai mult decat ne-am fi asteptat.

Ne place si retrospectiv. Ca si cum ne-am uita la o poza veche. Ah, uite-ma pe mine in Cismigiu la 16 ani. Cat de slaba eram. Si stateam tot asa cu capul aplecat intr-o parte. Dupa care vaaaaai, ce te mai extaziezi.

Dar nu mai este la fel de bine cand aceasta comoara de ineptii ajunge sa fie la indemana altcuiva. Daca ar fi sa ma intrebati pe mine e chiar mai rau decat sa ti se sparga casa. Desi am auzit ca cei carora li s-a intamplat nu le mai venea sa doarma in propriul pat, sa isi mai puna pijamalele sau sa se dezbrace in cada care pana acum ii imbia cu apa parfumata. Ei bine, exact la fel mie nu imi mai vine sa traiesc in propria mea viata atunci cand cineva neautorizat a avut acces la ceea ce consideram eu a fi numai pentru mine. Si inca unul sau doi oameni din univers.

Numai ca suntem extrem de expusi din cauza internetului. Chiar daca nu ne dam seama. Si presupunem ca tot ceea ce facem ne apartine. Sunt atatea poze trimise pe email, atatea cuvinte aruncate pe messenger, atatea chaturi pe care le-am folosit gandindu-ne ca sunt conversatii private la care nu poate ajunge nimeni.

Private, insa bine stocate. Fiindca nici prin cap nu ne-ar trece sa le stergem. Cum sa dam delete la momentele din viata in care ne-am simtit cel mai bine? Sunt bine puse pe laptopul nostru. Si pe cel al celui cu care am avut conversatiile. Si stocate pe niste servere care nici macar nu stim unde exista fizic, pazite de niste oameni a caror privire nu o cunoastem.

Internetul este o invitatie sa ni se citeasca jurnalul intim de catre necunoscuti. Voi v-ati gandit ca de cate ori vorbiti online cu cineva e ca si cum ati lasa usa la casa deschisa sa intre oricine are chef? Spuneti daca nu va ia un fior pe sira spinarii chiar acum. Ca pe mine da.