Hot City - Cultura urbana feminina

De indata ce ne-am angajat nu ni se mai intampla noua asa ceva: sa stam acasa cand toata lumea se inghesuie prin birouri cu gandul la procentele cu care le-a mai crescut productivitatea in ziua respectiva.

Ba poate ni se mai intampla uneori, cand de exemplu ne-am rupt un picior. Si trimitem poza prin email celor 3 sefi directi. Si spunem ca vai, nu se poate sa ajungem in ziua respectiva. Si nici in urmatoarele 10. Desi, daca e musai, sarim si intr-un picior pana acolo. Din pacate insa, victoria astfel obtinuta de a sta acasa nu ne prieste prea tare. Un picior rupt doare. Chiar rau.

Ai mai putea si sa iti iei o zi libera. Dar parca nu iti prieste. Zilele libere sunt pentru calatorii lungi in tari nemaivazute si nu pentru o banala sedere pe canapeaua din sufragerie. Adica ce faci si seara de cativa ani de zile. Si in week end cand este vreme urata. O zi din timpul saptamanii petrecuta astfel este insa un sacrilegiu.

Si uite asa pierzi tu ceva deosebit de bun. Mai bun decat un tort de ciocolata cumparat fara sa fie vreo ocazie. Adica un alt lucru pe care il pierdem pentru ca este o traditie ce ne obliga sa-l mancam numai de onomastici. Si uneori, si daca planuiesti un sex fierbinte cu un iubit nou. Cei vechi nu au nevoie de un asemenea rasfat.

Sa stai acasa in timpul sapatamanii este la fel de bun ca un tort glazurat cu ciocolata in plina dieta de slabit.

Si asta fara sa faci cine stie ce. Lenevesti cu ochii pe pereti in timp ce intinzi un picior catre partea dreapta a patului si o mana catre tablia pe care iti sprijini pernea. Casti fara graba. Nici vorba sa sari repede repede in papuci si sa scoti nasul pe fereastra ca sa te lamuresti daca iti trebuie esarfa si umbrela. Concepi un mic dejun din acela lent – cu paine prajita unsa cu unt cat este inca fierbinte. Cu fructe stoarse pe loc. Sau un ceai indulcit cu miere. Analizezi fara graba cate frunze au mai ramas in copacul din fata balconului. Derulezi in minte incetisor tot felul de lucruri bune care ti se vor intampla in perioada imediat urmatoare. Cu accent pe detalii ca totul sa fie savuros.

Iar apoi mai este si placerea pe care o avem atunci cand stim ca facem ceva interzis. Toata lumea sta si trebaluieste. Telefoane, aglomeratie, emailuri, stres. Iar noi facem parte din privilegiatii a caror singura decizie este ce carte sa deschidem. Si daca sa mancam inghetata din frigider acum sau mai incolo. Si parca nici bormasina de la blocul alaturat nu suna atat de ascutit ca in week-end. Iar vecinul de la 2 o acopera perfect cu muzica de pian.

Sa stai acasa in timpul saptamanii te face sa te simti ca un nobil de acum 2 secole a carui singura preocupare era cum sa faca impresie la serata de joi. Si cum fiecare suflet are nevoie de ceva noblete ar trebui sa se faca o ordonanta ca o data pe luna sa avem liber. Si sa zacem pe canapea intru inobilare sufleteasca.

Fac pariu ca cititi aceste randuri de la munca. Si imi pare rau pentru voi.