Hot City - Cultura urbana feminina

Zilele trecute eram binedispusa. Atat de binedispusa! Nici macar nu era soare afara, si nici nu castigasem la loterie. Nici nu fusesem ceruta in casatorie. Pur si simplu aveam o zi buna. Apoi am privit in monitorul calculatorului, si am dat cu ochii de parerea cuiva cum ca ceva scris de mine este stupid, imbecil si in general degeaba. De fapt, cu tot cu mine. Iar buna dispozitie s-a dizolvat precum frisca in cafea.

Exista meserii in care ai de-a face cu destinatarul muncii tale putin spre deloc. Cred ca cel mai bun exemplu in acest sens ar fi politicienii. Ai votat o lege prin care impui cetatenilor sa mearga un pas inapoi la fiecare doi inainte si sa poarte numai haine verzi in zilele impare? N-au cum sa te traga de maneca. Poti sa-ti imaginezi ca verdele e culoarea lor preferata si sa dormi linistit pana la urmatoarele alegeri.

Pe urma, exista meserii in care, daca ai de-a face cu destinatarul si el te calca pe nervi foarte rau, poti sa te razbuni. Sa zicem, in calitate de chelner, poti sa scuipi in supa unui client antipatic si sa simti oaresce satisfactie secreta. In calitate de coafeza, cred ca apuci sa-i faci parul albastru pana se dezmeticeste si cheama patronul.

Meseria de scarta-scarta pe hartie nu se bucura nici de avantajul ignorantei, nici de al razbunarii. Esti un om care nu joaca tenis cu peretele, ci cu alti oameni vii, care te nu uita sa te mangaie pe crestet, metaforic vorbind, cand e de bine, sau sa te traga de urechi cand e de rau, spre eterna ta urcare pe noi culmi. Ori procedeaza invers, niciodata nu stii la ce sa te astepti. Si nici n-ai cum sa-ti iei revansa pentru ca ti-au innorat cerul stimei de sine nimicindu-te  verbal sau ignorand ce credeai tu ca e scriitura-ti cea mai buna.

Tu nu-l cunosti pe beneficiarul efortului tau si n-ai de unde sa-l iei, el insa te cunoaste pe tine. Din cele cateva randuri pe care le-a citit, stie exact cine esti, cum e viata ta, daca esti fericit sau nefericit, daca esti frumos sau urat. Stie ca ai mancat o litera pentru ca esti un incult. Stie ca ceea ce ai scris reflecta perfect frustrarile tale din viata personala si profesionala si in general ca ar trebui sa te ocupi cu altceva. Te cunoaste de parca ar avea camere video instalate in dormitorul tau. Si apoi se semneaza cu mandrie: Gogu Anonimus.

Am o prietena care scrie despre sport si sufera cumplit cand zeci de cititori anonimi o numesc incompetenta si rusinea presei romanesti fiindca vorbeste numai despre scandaluri fotbalistice. Apoi o intreaba de ce nu se ocupa de lucruri mai serioase: tenis, handbal, baschet. De fapt, articolele ei cu lucruri serioase sunt chiar alaturi, doar ca nu le citeste nimeni. “As interzice feedback-ul de orice fel”, mi-a zis ea cu naduf. “As desfiinta comentariile, posta redactiei, toate lucrurile de genul asta”.

Eu nu sunt asa de radicala, nu l-as desfiinta pe Gogu, criticul anonim. As vrea totusi sa inteleg cum a ajuns atat de intelept. Vreau si eu sa-l cunosc pe Gogu, din moment ce el ma stie atat de bine si e artizanul tristetilor mele matinale. L-as invita la un Cico, i-as asculta sfaturile cu cea mai mare atentie. Iar cand s-ar astepta mai putin, i-as turna Cico-ul in cap...adica l-as ataca in mod gratuit, stupid si complet nechemat. Sa vada si el cum e.