Hot City - Cultura urbana feminina

Aseara am fost in vizita la parinti. Nu ii mai vazusem de cam o luna, desi stau la jumatate de ora distanta. Deh, am o viata tare ocupata. Desi nu pare. Mama ma ia in bucatarie sa ma hraneasca. Multam frumos. Intre timp discutam despre politica si viata sanatoasa.

Tata se refugiaza in sufragerie in fata tv-ului. O atitudine care m-a mirat si in trecut. Doar ca de data asta am intrebat sa aflu ce si cum. Nu de alta dar cine stie cand imi mai faceam timp pentru o alta vizita. Imi raspunde zambindu-mi parinteste ‘Nu vreau sa va incurc. Cine stie ce probleme aveti voi de discutat asa, intre femei.’

Huh, asta chiar ca m-a luat pe nepregatire. Ce fel de probleme ar avea femeile de discutat? Si pentru ce ar trebui sa se ascunda ca sa o faca?

Pe tata nu il pot banui de misoginism. Nici nu ar fi avut cum, cu o casa plina de femei. Pana acum s-ar fi dat el cumva pe brazda. Doar ca exprima credinta generala a societatii – femeile au niste subiecte numai ale lor. Care trebuie ascunse de ochii lumii normale. De asta avem reviste pentru femei. Si emisiuni pentru femei. Ca toti ceilalti sa inteleaga ca este ceva cu potential deranjant acolo. Si sa se fereasca din timp. Exact la fel cum insemnam emisiunile care ar fi deranjante pentru copii.

Dupa care mai sunt si interminabilele discutii din jurul siturilor pentru femei, pe care le am din cauza faptului ca scriu la unul dintre ele. De ce se numesc asa?, sunt intrebata. Trebuie sa fie lucruri care le intereseaza numai pe ele, imi raspund tot ei siguri pe ceea ce zic. Mda, iar eu dupa atatia ani de lucrat pentru astfel de reviste nu reusesc sa identific care anume ar fi acestea. Ok, sa zicem ca ar fi cateva lucruri fizice care ar putea sa le intereseze numai pe femei. Dar de aici pana la a te scutura de scarba numai daca auzi anumite cuvinte mi se pare cam mare calea. Adica nu vad pe nimeni sa se abtina cu greu de la a vomita cand aude cuvantul prostata.

Le spun ca nu subiectele sunt diferite. Ci modul de abordare. Ca exista o modalitate feminina de a intelege realitatea. Care poate uneori sa fie diferita de cea masculina, cea imbratisata instant de societate ca fiind a sa. Iar femeile au dreptul de a participa si ele la dialogul despre societate. Si cum sunt cu greutate acceptate in mainstream, gasesc astfel de forme – reviste care li se adreseaza. Si pe care barbatii nu le ating, ca Doamne sfinte sa nu se infesteze cumva. Cam asa cum nu ne ating nici gentile, ca nu se stie ce balaur isi poate scoate capul de dincolo de fermoar.

Incredibil cum este asociata feminitatea numai cu lucruri scarboase de care trebuie sa te feresti. Si cum din aceasta cauza se banuieste asa, de la distanta ca principalele subiecte care le intereseaza musai trebuie sa fie niste rujuri sau alte cosmeticale sclipicioase. Trecute automat la categoria subcultura. Unde nu ai sa vezi niciodata discutiile despre masini, de exemplu.

Valul pe care il aruncam asupra femeilor nu trebuie sa fie neaparat fizic. Pentru ca el apare in permanenta prin astfel de atitudini. Greu cu feminitatea in societate!