Hot City - Cultura urbana feminina

In scurt timp bebelontul va fi suficient de mare sa poata sta fara mine. Sa vina altcineva sa ii bage in gura lingurita de mar pisat si sa ii faca ciorba de legume. Intre timp eu ma pot duce ca un adult responsabil sa muncesc.

Sau nu. Pentru ca, uite, financiar nu se justifica sa o fac. Faptul ca ti se reduce salariul cu 25% nu te determina sa lasi bebele care se agata de tine ca o maimutica. Pe loc realizezi ca nici nu iti trebuie chiar asa de multi bani. Ai scos din schema cluburile. Si restaurantele. Si mersul la cumparaturi. Stai acasa si faci mancare sanatoasa, care iese intotdeauna mai ieftin, nu stiu cum naiba. Daca nu ar fi vizitele regulate la farmacie si la magazinele cu haine de copii aproape te-ai putea considera bogata, o boieroaica.

Orice calcul simplist arata ca este mai ieftin daca stai acasa. Sa te duci la job implica sa gasesti o bona. Adica aproximativ 10 mil pe luna. Si sa platesti transport. Si sa iti iei ceva la masa de pranz. Si sa iti mai innoiesti vestimentatia, ca sa dai bine. Mai vin apoi cadourile pentru colegi sau alte investitii similare pe care trebuie sa le faci atunci cand lucrezi intr-o comunitate.

Iar factura la telefon va creste considerabil, fac pariu ca iti vine sa verifici din juma in juma de ora ce iti face bebele sau pur si simplu sa ii spui ca iti este dor de el. Daca le aduni incepi sa realizezi ca ele reprezinta de fapt mai mult de 25% din salariul tau.

Desigur, nu ne adresam fericitilor cu salarii de peste 2000 de euro. Ei probabil s-au bagat deja in niste cheltuieli mari pentru ca deh, trebuie sa aiba un standard de viata. Si asa ajung sa dea numai pe locuinta mai mult decat cheltuim noi intr-o luna in total. La ei e musai sa fuga repede repede la job fiindca 30 de milioane nu le plateste nici macar cheltuielile cu masina. Si nu ne adresam nici celor mai putin fericiti pentru care 100 euro in plus inseamna ca au cu ce sa isi cumpere mancare in luna respectiva.

Deci nu exista nimic care sa ‘arda’ care sa te impinga sa lasi bebele. Numai la gandul ca ii ratezi de fapt intreaga zi iti ajustezi cheltuielile lunare cu vreo 20 de mil fara sa zici nici pas. Bebele se trezeste la 8:10. Tragi de el sa o faca mai devreme, ca sa apuci sa il pupi si sa ii dai mancare. Apoi fugi repede-repede la job. Invariabil prinzi traficul cel mai mare. Si tot stai si te framanti si ti se povesteste la telefon cum plange dupa tine pana la 6 seara, cand ajungi tocmai bine ca sa ii faci baie si sa il culci. Oricum ai lua-o este un mare sacrificiu si pentru tine si pentru el. Pe care nu il faci daca nu este ceva suficient de puternic ca sa te impinga. Si 25% din salariu cel mai adesea nu o reprezinta.

Probabil de asta si-au dat seama si inconsecventii guvernanti ai nostri cand s-au hotarat sa reduca cu 100% toti banii dupa un an de zile. Nu le-ar fi trecut prin cap ca mai bine reduc stresul despartirii prin servicii mai bune pentru parintii care au copii mici si cresterea nivelului de trai. Astfel incat sa mergi de buna voie, fiindca vei trai mai bine. Nu, ei spun sa mergi de nevoie. Asa inteleg ei, ca partea financiara este totul si ne joaca precum papusile pe sfori daca ne ameninta ca o sa ne plangem de foame.