Hot City - Cultura urbana feminina

Ziarele, revistele si blogurile au tot facut, in perioada asta, liste de recomandari cinematografice din decada care tocmai s-a incheiat: Cele mai bune 10, 50, 100 de filme ale anilor ’00, ca asa ii sade bine unui moment de schimbare de prefix. Pentru ca noua nu ne prea plac ierarhiile, m-am gandit sa va recomand, in schimb, niste filme bune ale anilor ’00 (of, cum sa-i strigam noi pe anii astia?) care au avut parte de mai putin tam-tam, dar se potrivesc de minune in situatii la care aveti nevoie sa adaugati un ingredient cinematografic.

De vazut in momente de indragosteala : Once (2006)

Iata un film de vizionat numai intr-o dispozitie romantica, in imprejurari romantice, pentru ca altfel n-o sa intelegi cum sau de ce ar trebui sa-ti placa. Va rog insa sa ma credeti pe cuvant ca e exact filmul perfect pentru razimat capetele unul de altul precum in poezia Sara pe deal a lui Eminescu (ca tot e ziua lui zilele astea). In mod cu totul potrivit, protagonistii, Glen Hansard din formatia irlandeza The Frames si cehoaica Marketa Irglova, s-au indragostit pe platourile de filmare. Povestea e despre doi muzicieni care se intalnesc la Dublin, se indragostesc si isi canta unul altuia tare frumos,asa de frumos incat filmul a luat un Oscar pentru muzica. Si mai e si despre Dublin, si despre viata imigrantilor din Dublin, daca va intereseaza asa ceva, dar in primul si in primul rand despre muzica si indragosteala.

De vazut cu familia: Cea mai fericita fata din lume (2009, de Radu Jude)

Daca vedeti acest film despre o familie defecta cu propria familie defecta, s-ar putea ca ei sa va lase in pace o vreme, recunoscandu-si propriile defectiuni in dialogurile un pic prea autentice din filmul lui Jude. Sau dimpotriva, sa va sacaie mai rau ca oricand- mergeti la risc. Filmul, minimalist-realist in dulcele stil romanesc al ultimilor ani, dar mai amuzant, urmareste o fata cam de la tara, care a castigat o Dacie trimitand etichete de suc la un concurs, iar acum trebuie musai sa filmeze un advertorial in Bucuresti. Si filmeaza. Si tot filmeaza. “Ma numesc Fratila Delia-Cristina si sunt cea mai fericita fata din lume. Am trimis trei etichete de suc Bibo Multifruct si am castigat acest minunat Logan Break”, zice ea intr-o veselie, in timp ce parintii ei apeleaza la santaj sentimental de tot felul ca sa traga spuza (sau masina) pe turta lor. Foarte romanesc, ce mai. Dar intr-un mod amuzant.

De vazut cu un copil, sau in momente de infantilism: Wallace and Gromit in The Curse of the Were-Rabbit (2005)

Wallace si Gromit sunt doua personaje din plastilina, animate de studiourile britanice super-premiate Aardman si inzestrate cu umor la fel de britanic. Wallace e un nene nu prea destept, Gromit e catelul lui mut, dar plin de inteligenta imposibil de exprimat (nu degeaba se zice ca asta au in comun cainii si inginerii). Puteti gasi tot felul de filmulete scurte cu ei ca sa va faceti o idee. In singurul lor lungmetraj, cei doi se ocupa cu prinderea bestiilor de iepuri care ameninta gradinile concetatenilor inaintea unui mare concurs de legume uriase. Iepurasii din plastilina care populeaza filmul sunt atat de dragalasi de ti se face rau, iar poantele care parodiaza diverse filme celebre si alte aspecte ale culturii contemporane sunt bune si pentru oamenii mari.

De vazut cu cineva pe care vrei sa te razbuni: Teeth (2008)

Un fel de comedie-horror bolnava si vag feminista, premiata la Festivalul de la Sundance, “Teeth” e, pentru barbati, horror 100%. M-am amuzat observand ca premisa lui a bagat groaza in tovarasi de vizionare care priveau altminteri fara probleme ispravi cinematografice care de care mai sangeroase. Protagonista e o fata ultrareligioasa, care locuieste langa o centrala nucleara si afla, dupa ce sufera o tentativa de viol, ca in urma unei mutatii s-a ales cu dinti in locuri unde n-ar trebui sa aiba. Ideea dubioasa isi are originea in mitologia a numeroase culturi (inclusiv cea crestina medievala) care, temandu-se de “eternul mister feminin”, credeau ca s-ar putea sa existe cu adevarat asa ceva.