Fericiti cei care spun multumesc

Autor: sana

Am vazut postul asta al lui criserb, si mi-am dat seama de ceva. Ceva ce trebuie sa zic mai departe, la cat mai multa lume.

De cele mai multe ori, eu zic multumesc pentru ca pe bune sunt recunoscatoare de ajutorul ce-mi este dat in momentul respectiv. Eu nu zic multumesc doar din buna crestere, pentru ca stiu ca asa e frumos. Si nici pentru ca m-a chinuit o bunica cand eram mica, ciupindu-ma de obraz cand nu-mi manifestam cum se cuvine gratitudinea fata de adultii care imi dadeau/faceau cate ceva bun si voiau o rasplata.

Eu zic multumesc pentru ca apreciez atunci cand cineva isi depaseste atributiile din job description sau o oarecare limita de jos a comunicarii interumane. Pentru ca la facut cat mai putin, toti ne pricepem. Dar doar putini dintre noi se departeaza de minima rezistenta. Si cand vad asemenea fapte care pot fi considerate de absoluta vitejie, adica atunci cand vad oameni draguti intr-un morman de oameni indiferenti si/sau chiar lipsiti de bun simt, spun multumesc cu mare emfaza.

Si facand asa, am observat ca spusul de multumesc este ceva din seria dupa fapta si rasplata. Daca nu spui deloc, esti tratat in continuare prost. Daca spui cu acreala, primesti un cu placere tot cu acreala. Dar cand spun multumesc din toata inima mea mare si incapatoare, si am martori destui ca e asa, sansele sa mi se raspunda dragut si un cu placere din inima sunt mari.

Si asta se intampla pentru ca multi dintre oamenii cu care trebuie sa interactionam zilnic sunt morocanosi si neplacuti din cauza unui cerc vicios. In mod regulat, alti oameni sunt tare antipatici cu ei si in felul asta reusesc sa le toceasca sensibilitatea. Si uite cum multumesc iese mergand tiptil, in timp ce se arunca in el cu pietre, din vocabularul nostru de baza.

Deci pana la urma este in interesul meu personal sa zic multumesc cu toata gura, si sa atasez la el si un zambet sincer si, atunci cand e cazul, si alte elemente de limbaj al corpului, care sa ma ajute sa intregesc mesajul. Stimata doamna sau stimate domn, chiar apreciez ajutorul pe care mi l-ai dat sau felul cald in care m-ai tratat. Si vreau sa-ti arat asta, nu vreau sa plec de aici pana nu pricepi ca iti sunt recunoscatoare.

In felul asta mi-am facut o gramada de relatii tare utile, pe termen lung. Pentru ca desi pare un gest mic de tot si complet insignifiant, lumea nu uita usor un multumesc. Pai si atunci, daca eu am descoperit asta si pentru mine functioneaza, de ce nu face toata lumea la fel? Habar n-am, dar nu eu gresesc. Mie imi merg treburile bine zicand cat mai multi de “multumesc” si cred ca asta ar trebui sa fie lectia cu No.1 atunci cand vorbim despre dezvoltare personala.

Cele mai simple idei au schimbat lumea. Restul sunt detalii de implementare. Multumesc ca m-ati ascultat.