Hot City - Cultura urbana feminina

Mi se tot spune in ultimele zile ca sunt feminista. Din cauza actiunii cu blogosfera feminina. Iar eu strang din fruntea-mi in care se insinueaza deja riduri. Si mai strang si din dinti.­

­
Pentru ca nu sunt feminista. Nu simpatizez cu nici o miscare extremista, si cu atat mai putin cu feminismul. Mai ales ca celelate miscari extremiste au reusit sa afecteze cel mult ramuri indepartate ale neamului meu, pe cand feminismul ma fura pe mine. Direct pe mine.

Da, feminismul mi-a luat o groaza de drepturi, de delicateturi la care as fi avut acces in epoci mai fericite, umplandu-ma in schimb de taskuri si responsabilitati ca de pistrui. Mi-a dat in schimb ce? Dreptul la vot si la pantaloni n-au fost castigate de feminism ci de militantism. Feminismul n-a reusit decat sa ma oblige. Sa ma oblige sa fiu si femeie si barbat in acelasi timp. Eu sunt prima care sa ridice in slavi avantajele ideei de metisaj, in orice directie si proiectie, insa a fi in acelasi timp si barbat si femeie, un hermafrodit intelectual si emotional ma scoate din sarite.

Trebuie sa invat dublu, dublu pentru a fi din principiu mai buna decat orice barbat. Trebuie, din acelasi principiu, sa imi sacrific momentele de visare tipic feminina, cu o carte pe terasa, carierei, pentru a demonstra ca pot fi mai buna decat un barbat. Trebuie neaparat sa vin in relatie cu o istorie la fel de bogata ca a lui, pentru a nu ma simti inferioara. Trebuie, in concluzie, sa fac tot ce as face eu, dar si tot ce ar face el. Dar timpul meu pe lume nu se dubleaza, in contul feminismului.

Feminismul mi-a furat dreptul de a avea un copil. Unul pe care sa-l cresc cu adevarat, nu un "copil de bunici". Fiindca nu imi pot dedica lui prea mult din incarcata-mi agenda de concurenta directa a barbatului.

Mi-a furat dragalaseniile, pe care le sorb ca pe niste picaturi de nectar pretios, din carti. Dragalasenii pe care daca vreodata la cativa ani le intalnesc in viata reala, le resping cu dispret pentru cel ce mi-a ofensat atat de rau independenta. Car singura mai multe kilograme decat trebuie sa duca trupul meu, desi am lasate de la natura alte poveri pe care barbatul, intr-un acces teoretic de a incerca un "reverse feminism", nu ar putea sa le preia.

M-a lipsit de dragalasenia pe care as fi putu sa o dezvolt, cadorisindu-ma in schimb cu o duritate care mi se potriveste la fel de bine ca o armura cu patru numere mai mare. Mi-a rapit o viata linistita in care puteam sa aleg daca vreau sa fiu o "independenta" sau o "casnica" si m-a obligat sa le fac pe amandoua.

Iar eu alerg de dimineata pana seara pentru a face pe plac feminismului si ma refugiez in carti vechi de secole, in care doi barbati se dueleaza pentru onoare femeii iar ea rasplateste invingatorul cu o naframa atarnata de lance. Si nu invers.