Hot City - Cultura urbana feminina

Ca orice om care foloseste facebook mi s-a intamplat si mie sa fiu cautata de persoane de mult apuse in negura vremurilor. Oameni care mi-au fost foarte apropiati pentru o perioada, de aveam impresia ca am sa imi traiesc toata viata alaturi de ei, pentru ca ulterior sa nu mai schimbam nici macar traditionalele urari de la multi ani pe care le faci unor seminecunoscuti.

Si cum discutia nu prea avea cum sa se innoade asupra prezentului a ramas de dezbatut trecutul. Pe care, desigur, nu aveam cum sa il vedem cu aceiasi ochi, caci altfel, probabil am mai fi avut ceva de discutat si despre acum. Ei bine, acest trecut, vorbim de cel de acum 10-15 ani, era in ochii amicului cu pricina cuprins intr-un fel de aureola fermecata. Atunci era mai bine. Clar mai bine. Si nu neaparat pentru ca ne spalau parintii vasele dupa ce mancam, ci pentru ca lumea nu era asa de ‘cainoasa’. Eram cu totii niste boemi.

Nu stiu ce faceati voi acum 10-15 ani – chiar, CE FACEATI acum 10-15 ani? – dar aveti sentimentul ca atunci erau lucrurile mai lejere, mai frumoase, mai cu mot in frunte? Eu ma bucur de nu mai pot ca perioada cu pricina s-a dus. Fiindca intotdeauna am suferit de uratul asta care ne inconjoara peste tot. Si parca uratul de acum este mai inghitibil decat cel de atunci.

Va mai aduceti aminte de acele scaune oribile din plastic care se gaseau la fiecare terasa? Ele fiind considerate un mare semn de modernitate, fara de vechile bodegi cu bancute de lemn si mese acoperite de servete in carouri. Si mai erau si toate acele gherete puse pe trotuar care iti vindeau blugi prespalati si ciorapi, 5 perechi la legatura, alaturi de mere si marar. Ce sa mai spun de firme, care mai de care mai pipernicite si facute parca anume ca sa te bage in sperieti, ivindu-se amarate de dupa gratiile care se gaseau la fiecare magazin in geam.

Acum nu stiu daca toate acestea voua vi se par a fi boeme, daca puteti sa le aruncati in carca faptului ca oamenii nu puneau atat accent ca acum pe valorile materiale. Ca atunci nimeni nu alerga sa aiba masina cea mai fitoasa si sa isi faca credit pentru un bloc mai in padure. Ca daca era sa iti alegi o vacanta mai bine te-ai fi dus oriunde, numai sa fii cu prietenii, decat sa alergi ca disperatul in weekenduri scurte in capitale europene. Cu alte cuvinte atunci banii nu aduceau fericirea, puteai sa te simti implinit si fara ei si discrepantele intre stilurile de viata nu erau asa de mari. Sau cel putin nu se vedeau.

Hm…tind sa dau dreptate. Numai ca asta nu imi spune ca eram cum nu se poate de boemi.  Ci mai degraba eram toti mai saraci si obisnuiti cu gandul ca aceasta stare de lucruri este una normala. Eu cred ca daca acum, brusc, totul in jur ar deveni ca acum 10-15 ani ne-am apuca cu mainile de cap si am intra in depresie de indata ce am iesi din casa. Desi, mda, atunci se conducea mai usor si gaseai fara probleme locuri de parcare. Asta da viata!