Ca dovada ca am devenit matura, am inceput sa sustin superficialitatea. Gata cu perioada cosurilor cand devoram cate doua carti pe zi si nu aveam decat cateva idei fixe in privinta a ceea ce consideram eu ca ar merita atentie. Acum plutesc la suprafata lucrurilor, ceea ce imi permite sa ma bucur de o eleganta varietate. Nu ma mai agata nici o idee sau parere atat de mult incat sa le sterg din start pe celalalte. Totul tine de echilibrul jocului si nu de picamer, de diversitate si nu de adancime.
Sunt superficiala, si deci eleganta, in relatiile pe care le am cu oamenii. Nu mai vreau sa construiesc castele de joc care sa imi arate ca exista cu adevarat in viata reala intensitatea tragediilor. Nu ma mai intereseaza sa dau mai mult decat mi se cere in ideea de a crea o nevoie care nu exista. De ce mi-as bate capul sa imbogatesc viata altora care nu au suficienta imaginatie? Am invatat ca gesturile sunt la fel de valabile ca si sentimentele. Am invatat si ca prezentul trebuie trait pentru pe moment si atat. El nu e o constructie care sa iti spuna viitorul.
Sunt superficiala, si deci mai inteleapta, si in gandire. Nu ma mai duc pentru orice in argumentari logice, in descoperiri ale unor cauze valabile de la inceputul universului si pana el va pieri, nu imi bat capul sa mai construiesc sisteme. Ma multumesc cu pareri. Si asa nu imi mai ingradesc propria lume, nu scot din ea ceea ce nu se potriveste cu sistemul. Ma multumesc cu o gandire de asociere, mult mai imaginativa, mult mai libera. Si la o adica pot oricand apela la argumentul sentimentului.
Ma gandesc sa aplic regula superficialitatii si la job. De ce sa imi bat capul ca ceva nu merge ca pe roate? De ce sa imi consum nervii cu cine stie ce aberatie sau dovada de indiferenta? Stresez oamenii aiurea si nu ma asteapta nicaieri nici o medalie. Mai bine trec peste si ii distrez cu ultima stire de senzatie citita in ziar cu privire la lungimea picioarelor vedetei de moment. Daca sunt superficiala sunt flexibila, ma misc in directia indicata fara frustrari si usi trantite. Fac pariu ca si Michelangelo ar fi facut exact la fel daca ar fi lucrat intr-una din companiile prin care m-am invartit eu.
Sunt superficiala chiar si in superficialitate. Trec cu usurinta de la lejer la complex, de la important la ras, de la cinic la sensibil, de la ironic la grija. Si apoi iar inapoi, fara grija fata de contradictii sau consistenta. Nu a gresi e cea mai mare problema, ci insistenta in greseala. Superficiala cum sunt, chiar ca nu mai pot suferi de acest pacat.
Le spun la revedere tuturor incrancenatilor si stresatilor, le spun la revedere tuturor celor care vor discutii strict rationale, tuturor celor care vor sa traga o linie dupa care sa ma comport. Le spun la revedere tuturor celor care sunt enervati de plutire. Le spun la revedere tuturor celor care vor mai mult decat superficialitate. La revedere…
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...