Hot City - Cultura urbana feminina

Nu mai are sens sa ne ascundem printre degete si sa ne zicem in barba ca asa ceva se intampla numai la ei – si la noi este plin de droguri si de persoane care le folosesc zilnic, asa cum folosim noi pasta de dinti: sunt primul lucru la care se gandesc dimineata cand se trezesc si ele constituie ritualul de culcare.

Am vazut si care sunt efectele lor. Oamenii cu pricina nu mai au alta viata in afara drogurilor. Ele constituie distractia maxima si in functie de ele stabilesc cum si cu cine sa isi petreaca timpul. Pentru ele merg in cluburi, ca vai cat de misto se vad luminile in momentul in care nu mai distingi prea bine contururile si ti se pare ca plutesti.

Mai tarziu, din cauza lor stai numai in casa, fiindca iti consuma intreaga energie. Asa ca zac zi de zi, luni de zile intr-o adevarata somnolenta. Casa lor ajunge sa fie un fel de cocina scorojita. Sunt murdari, slabi si in permanenta obositi de toti si toate, mai putin de droguri.

Desigur, oamenii care nu se drogheaza li se par fara sare si piper. Niste plicticosi cu care nu ai ce vorbi. Asa ca se inconjoara de persoane care sunt asemeni lor, dependenti. Impreuna ajung sa nu mai distinga foarte clar realitatea si sa isi inchipuie ca dincolo nu exista nimic pentru care sa merite sa traiesti. Noroc ca exista drogurile care ii fac pe moment sa uite cat de naspa este totul.

De fapt aceasta tipologie a drogatilor o cunoastem, pentru ca am tot vazut-o in filme. Numai ca nu ne-am inchipuit vreodata ca o sa ne lovim de aceasta problema. Ca va trebui sa gasim o modalitate de a ne descurca cu ei atunci cand ne sunt foarte apropiati – fie rude, fie prieteni vechi, fie persoana iubita sau mai tarziu copiii nostri care vor fi pusi fata in fata cu drogurile asa cum am invatat noi sa fumam in curtea scolii. Si probabil putini dintre ei vor rezista tentatiilor de a face la fel ca cei mai cool, asa cum putini dintre noi nu au fumat in liceu.

Ce vom face in toate aceste situatii?

Sa le spunem ca drogurile nu sunt bune si le strica viata nu cred sa ne aduca prea mult succes. Cel mult, daca insistam prea tare ii vor indeparta cu totul din viata noastra. Lucru pe care nu ni-l dorim daca sunt persoane atat de apropiate.

Am mai putea sa ne prefacem ca nu vedem nimic in neregula. Ca si cum persoana cu pricina ar avea o apetenta pentru a se vopsi rosu pe par. Noi nu am face-o, dar putem sa ii acceptam si sa ii intelegem. Dar oare atunci le mai suntem cu adevarat prieteni daca nu facem chiar nimic atunci cand ni se pare ca se duc in jos?

Daca suntem in pozitii de forta putem sa le taiem din buget – la revedere bani de cheltuiala, te duci in armata sau te dezmostenesc etc. Nici acestea insa nu dau cine stie ce rezultate. Poate mult mai bine ne-am cheltui bani daca i-am da pe un ajutor specializat, gen psiholog. Nu ca asta ar da mereu rezultate.

Oare la noi exista consiliere in aceasta privinta, ce trebuie sa faci daca cineva apropiat se drogheaza?