Hot City - Cultura urbana feminina

Ce radio or asculta sefii? La ce televizor s-or uita sefii? Ce citesc sefii? Pe unde umbla sefii cu ochelari de cal, de nu inteleg nimic din freamatul din jur, cu gust de lucruri inghesuite in graba in valiza?



S-or fi prins ca prin termometre si venele noastre alearga lichid la temperaturi mari si ca in situatia asta nu poti face mare lucru? Sau ei sunt inconjurati de o bula speciala de sapun Oana, in care nu patrunde mare lucru din sfaraitul calamarului proaspat pe gratar si zgomotul de valuri de afara? Sau stiu si se prefac ca e iarna si ninge linistit, doar ca sa ne demoralizeze si mai tare?



Pentru ca sincer, e iulie! Toata lumea in jur nu vorbeste decat despre unde pleaca in vacanta, despre locurile cu apa cea mai albastra si cu plaja cea mai pura, despre cocktailurile cele mai faimoase si bronzul cel mai crocant.



Si noi, restul, care muncim, pe cine am omorat?! Nu zic acum sa inchidem tot si sa fugim cu parul maciuca in lume, doar cu slapii la purtator. Dar nici sa nu se mai astepte cineva sa dam in branci cand mintea e imbibata deja in martini-ul pe care il vom bea in curand, cu briza marii rasfatandu-ne prin prin plete.



Sefii mereu au aerul ca vacanta e doar asa, un ragaz in care noi sa ne tragem putin sufletul ca sa nu murim in timp ce facem urmatorul raport. Hellooooo there, get a life dude! Taman vacanta e aia care conteaza.



Planificarea ei cu ochisorii lucind de pofta timp indelungat, dupa studiu profund. Apoi preludiul dulce care o anunta, uite, uite, vine, calca totul in picioare, am plecaaaat! Si imediat chiar ea, vacanta insasi, ce festin!



Ca sa nu mai vorbim despre postludiu, adica perioada in care inca mai avem parul cret de la apa sarata si bronz de paine de casa si cercei mari turcoaz. Si zambete pentru colegi. Toate fazele astea, cu un timp asumat pentru fiecare dintre ele, sunt sau ar trebui sa fie printre drepturile inalienabile ale omului.



Pare ca sefii nu au niciodata chef de vacanta, care tocmai le intrerupe ceva foarte important ce aveau de facut la job. Dar sunt sigura ca e doar o stratagema ieftina, si ca daca dam buzna la ei in birou cu un ciorap pe fata, ii gasim salivand la o poza cu un yacht parcat in portul Nisa.



Stramba din nas cand aud ca ne luam 3 saptamani de vacanta legate, dar si ei isi iau la fel. Diferenta e ca o fac cu aerul ca au fost obligati de top and supertop management, care i-a vazut stresati si le-a pus cutitul la gatul prea strans de guler si cravata. Desi ei ar fi ramas cu mare drag la serviciu.



Dragi sefi. Pe bune ca a venit perioada vacantelor. Este ok sa va relaxati si voi. N-o sa va condamne nimeni. Si nici nu o sa rada de voi. Cat despre randamentul si implicarea si eficienta noastra de azi, nu fiti duri. Pentru toate astea exista si luna septembrie.