Hot City - Cultura urbana feminina

Adica stiu ca nu am voie sa plec si trebuie sa mai muncesc o vreme pana la concediu, legata de taste cu fire de dure si nevazute, de aluminiu. Stanga-dreapta sunt 2 malaci chei si lati in spete, cu tatuaje cu sirene si ancore. Sunt angajati special de angajatorul meu, ma urmaresc chiar si la baie, ca sa nu dau bir cu fugitii.

Seful meu direct a vazut luminitele de avarie din ochii mei si a zbughit-o urland la seful al mare, sa ceara intariri si buget special pentru situatii de urgenta. Si-a dat seama ca, daca ma lasa libera, multi purici nu mai fac eu pe aici. Asta este motivul pentru care corpul meu fizic este aici. Privirea imi este atintita, dar goala, in monitor, prefacandu-se ca rezolva niste nereguli legate de job description.

Dimineata vin cu umerii si colturile gurii cazute, taraind pe jos cu zgomot enervant sulita cu care pana de curand cuceream batalii profesionale. Dar corpul meu astral, cel mai important adica, e plecat de cateva zile. Acum face baie intr-o statiune cu mare clara, recompensata cu steag albastru. Apoi iese fara mine pe uscat lipaind apa, topless si nepasator, si soarbe cu zgomot dintr-o pina colada rece, cu ceata aburinda pe pahar, oferita de un prieten bun.

Se tolaneste la umbra si motaie fericit, ascultand muzica buna in surdina, fara nici un deadline sau plan pe termen scurt macar. Mai citeste prostii dintr-o carte usoara, mai rade din nimic, cu burta plina de fructe de mare si de inghetata de fistic cu cioco si menta. Ca sa mai vin la serviciu, chiar si doar cu al meu corp fizic, am pus cateva conditii care mi-au fost acceptate pe loc. Astfel ca mi s-a adus o perfuzie cu fresh de portocale cu gheata, care mi-a fost conectata la o vena de la mana stanga, pe care o folosesc mai putin (lipsa mouse). In plus, 1 ienicer, sau spahiu, imi face vant cu o foaie uriasa de lipan si imi schimba buchetul de flori de camp fix la fiecare 27 de minute.

Cand se ofilesc macii, ridic buza peste dinti, maraind, si el fuge speriat sa aduca unul nou. La pranz mi se aduce sushi direct cu avionul din Japonia si o echipa de maseuri thai se intrec in tehnici menite sa ma relaxeze. Cand ma vad plictisita, colegii au primit instructiuni sa vina sa imi cante un cantecel. Asa ca lasa tot ce fac si vin roata in jurul meu, ca niste colindatori. Cata cheltuiala si efort! Sa nu credeti ca mi se pare ca mi se cuvin toate astea si ca nu-mi dau seama ca este exagerat, dar nu pot sa rezist altfel. Mai bine m-ar lasa sa plec si n-ar mai trebui sa trecem prin tot circul asta.

E jenant, suntem oameni in toata firea. E vacanta si eu nu pot face nimic sa inving starea de bine si de dor de duca care mi s-a instalat in corp. Asa ca las o placuta in urma mea, care sper sa explice despre ce e vorba. Nu mi-o luati in nume de rau. Gone fishing.