Hot City - Cultura urbana feminina

E normal sa simtim ca ne cam rod pantofii de oameni in campul muncii cand ne intoarcem la ei dupa concediu. Pare o adevarata barbarie sa fii nevoit sa te apuci iar de munca dupa ce ai fost liber ca pasarea cerului si fericit. Dar cred ca depresia revenirii la civilizatie are cauze mai adanci decat simpla constatare ca toate lucrurile bune se sfarsesc.

Mie mi se pare ca adevarata problema consta in faptul ca denumirea de „concediu de odihna”e destul de improprie. Se odihneste cineva in concediu cu adevarat, dormind cate 12 ore pe zi si petrecandu-le pe celelalte 12 lenevind la umbra, sau pe canapea in sufragerie, cu o carte si o limonada? Ma foarte indoiesc.

Nu procedam asa nu numai pentru ca ne-am plictisi – eu una sunt destul de capabila sa stau degeaba o lunga perioada de timp fara sa ma plictisesc- ci pentru ca ni s-ar parea ca ne irosim pretioasele zile libere in felul asta, fara sa facem nimic memorabil, cand am putea sa o luam din loc si sa cunoastem locuri si lucruri noi. Si avem dreptate, de altfel.

Deci o luam din loc, ne suim in masini, trenuri si avioane, ne cataram pe munti, ne aruncam in mare, ne plimbam cat e ziua de lunga prin parcuri si muzee si alte locuri minunate, ne ducem la petreceri pana dimineata, vorbim cu oameni interesanti, ne facem poze, dormim pe sponci. Si ne intoarcem din aceste minunate plimbari cu multe amintiri frumoase, dar in nici un caz vreun gram mai odihniti decat eram atunci cand am plecat.

Asa ca, zic eu, concediul acesta plin de aventuri ar trebui sa fie numit altfel- sa-i spunem, “concediu de calatorii”, si sa fie urmat obligatoriu si din partea casei de un alt concediu mai scurt in care sa ne odihnim cu adevarat. In care sa ne dormim toate noptile nedormite deopotriva din cauza stresului de la job si din cauza hiperactivitatii din vacantele plimbarete.

In concediul asta suplimentar am putea lenevi fara grija odata ce ne-am facut in prealabil norma de largit orizonturile. Am putea sa ne obisnuim treptat cu gandul ca avem in casuta de mail 130 mesaje necitite, abordandu-le in doze mici pana in ziua cand ne vom apuca de treaba din nou pe bune. Am avea timp sa le povestim tuturor prietenilor intamplari din vacanta, sa le impartim suveniruri si alte fleacuri de felul asta.

In loc de asta, societatea ne obliga sa ne luam sufletul pe care n-am apucat sa-l extragem din vacanta si sa-l introducem brutal in dispozitia de munca. Si oricat de mult ai incerca sa protestezi (“Dar...dar...tocmai m-am intors din vacanta!”), e ca atunci cand vrei o zi libera pentru ca e ziua ta de nastere: stii si tu ca n-ai alt argument in afara de a apela la compasiunea celorlalti.

Tind sa cred ca productivitatea unui angajat proaspat intors din vacanta nu e oricum dintre cele mai bune, asa ca acest concediu dupa concediu, aprobat legal, ar fi cea mai buna solutie pentru a multumi pe toata lumea. Si, daca tot veni vorba, chiar daca vacanta mea s-a incheiat prin mai, as putea sa-l primesc pe al meu acum?