Hot City - Cultura urbana feminina

Este greu de explicat care sunt trasaturile care diferentiaza muzica indie de muzica ce tine de mainstream. In mare, muzica indie se vrea a fi acea muzica pe care nu o asculta majoritatea. Muzica indie, pe langa faptul ca nu este produsa si promovata de o companie mare de inregistrari, este orientata spr­e libertatea exprimarii si foarte putin pe latura comerciala. Insa, de cele mai multe ori latura comerciala nu mai este un element de diferentiere, deoarece multe trupe care s-au lansat pe cont propriu au devenit extrem de populare. Faptul ca muzica celor de la Nine Inch Nails, Blur, Radiohead sau Placebo a devenit foarte comerciala nu afecteaza calitatea muzicii sau imaginea publicului asupra lor. Despre muzica indie se poate spune, indiferent de succesul la public, ca se concentreaza in jurul identitatii, autenticitatii si experimentului.

Deoarece muzica indie nu este produsa de o companie de inregistrari majora, acest lucru le da artistilor controlul si libertatea totala asupra muzicii lor. De obicei, majoritatea companiilor mari prefera sa lucreze cu artisti care nu au conceptii politice sau sociale care sa interfereze cu ale lor, intr-atat incat sa creeze conflicte si sa le strice imaginea pe piata. Foarte rar companiile mari risca sa promoveze un artist indie care nu are o muzica susceptibila de succes comercial.

Asadar, artistii inregistreaza la companii mici, independente. Daca trupele ajung sa obtina succesul comercial, cum a fost cazul trupei Oasis, compania devine si ea celebra si de cele mai multe ori prefera sa se afiliaze unei companii mari. Mai mult despre evolutia trupelor indie aici.

In anii ’70, muzica indie a fost asociata cu stilul punk. Din spiritul rebel al muzicii punk s-a cristalizat la sfarsitul anilor ’70 muzica indie pop, populara mai ales printre tineri. Acestia faceau muzica pornind de la ideea ca nu trebuie sa ai o tehnica bine pusa la punct, o voce extraordinara sau cine stie ce indemanare pentru a face muzica. Daca aceste lucruri sunt vazute acum ca niste clisee pentru istoria muzicii indie pop, in perioada aceea acestea erau principiile de baza dupa care se crea muzica pop. Din anii ’80, muzica pop indie a inceput sa se cizeleze si sa acorde din ce in ce mai multa atentie la detaliile tehnice si la imaginea lor, adresandu-se unui public restrans, elitist, care sa stie sa aprecieze arta si integritatea muzicala.

In anii ’80, indie pop a devenit sinonim in Marea Britanie cu miscarea C-86, generata de aparitia unui album compilatie pe care se gaseau piese ale unor formatii gen Primal Scream, Stump, Mighty Lemon Drops etc. Aceasta miscare s-a construit ca o reactie la conservatorismul lui Thatcher si a avut un impact social foarte puternic.

Rockul alternativ s-a cristalizat mai tarziu, la sfarsitul anilor ‘80, alternativ era termenul pentru a descrie formatiile care nu se potriveau mainstream-ului. Nepotrivirile veneau mai ales din incercarea de inovare, tendinta catre experiment, neglijarea voita a laturii tehnice, alternanta dintre pasaje lente cu pasaje agitate, de obicei refrenul, dar si din imperfectiunile de sound. Albumul Nevermind al trupei Nirvana este considerat inceputul erei alternative. Inca de la lansare albumul a cunoscut un succes urias, Nirvana fiind de altfel si prima trupa indie adoptata de o corporatie.

Muzica indie a devenit treptat acelasi lucru cu muzica underground sau alternativa, divizandu-se in mai multe subcategorii, cum ar fi indie dance, indie rock, indie pop, muzica experimentala, electronica, hip-hop, folk, dark cabaret, post-punk etc. Trupe ca Nirvana, Radiohead, R.E.M, Catatonia, Blur, The Dresden Dolls, Coldplay, Goo Goo Dolls, Placebo, Nine Inch Nails, Third Eye Blind, Bloc Party, The Drive-By Truckers sau muzicieni indie ca Gomez, Belle & Sebastian, Tom Waits, Nick Cave, Pedro the Lion, Dolorean, Calexico, Spoon, Ron Sexsmith au trecut puternic in mainstream construind noi trenduri in muzica.

Internetul a permis publicului accesul la muzica indie prin site-uri precum MySpace, indie-music.com, indiemusic.com, iTunes, YouTube, care pun la dispozitie muzica indie din toate colturile lumii.

In Romania, trupe de muzica alternativa sunt considerate AB4, Nitro, Omul cu Sobolani, Blazzaj, Balamuc, Allegria & Vlaicu Golcea, Aliaj, Kumm, Coma, Luna Amara etc., insa zona alternativa a capatat amploare relativ tarziu, la sfarsitul anilor ‘90. In Romania, neexistand o traditie puternica in muzica, este greu de spus ce nu e mainstream, deoarece zona mainstream de dinainte de ’90 a fost eliminata aproape complet.

Dupa ’90 s-a propus si o muzica libera, occidentala, creativa. Majoritatea formatiilor noi au incercat sa se faca vizibile, de accea muzica indie este foarte vag trasata. Un exemplu ar fi trupele underground God, Taine, Deimos, Voices of Silence etc. cu un impact restrans asupra publicului, care urmeaza vechile principii ale muzicii indie: evitarea laturii comerciale, transmiterea unor mesaje sociale, incercarea de diferentiere de trupele populare de pe piata.