Hot City - Cultura urbana feminina

Initial, cultura indie se referea la productiile independente (indie este prescurtarea de la independent), de la filme, muzica, arte plastice, politica, jocuri pe computer, moda, animatii, pana la diverse moduri de gandire si literatura. Insa, azi, independenta productiilor a devenit irelevanta pentru cultura indie. Daca aceasta cultura a aparut insotita de o atitudine anti-corporatista si de un simt al elitismului, acum faptul ca un produs indie este atasat unei corporatii nu afecteaza cu nimic calitatea lui artistica. De asemenea, ideea de elitism s-a mai diminuat, odata cu promovarea unor produse indie (e.g. muzica celor de la REM sau filmele Sofiei Coppola).

Cultura indie, considerata adesea o subcultura, incearca permanent sa se detaseze de mainstream si isi propune propriile valori schimbatoare. Este greu de dat o definitie a acestei culturi, deoarece intentia ei este tocmai de a se sustrage oricarui tip de catalogare. Cultura indie promoveaza personalul, ineditul, autenticitatea, provocarea, calitatea, creativitatea, diferenta, cu alte cuvinte, un intreg mod de viata cu credintele si parerile despre lume inerente.

Acest tip de cultura a inceput sa se manifeste prin anii ’70-’80, mai ales in industria filmului si a muzicii, odata cu aparitia primelor filme independente si a muzicii punk, insa la noi nu s-a facut prea evidenta pana la inceputul anilor ’90. In general, filmele indie se remarca prin aceea ca nu sunt realizate in traditia comerciala hollywoodiana, iar muzica nu este lansata si sustinuta financiar de marile case de discuri, Sony, EMI sau Warner Music Group.

Produsele indie nu mizeaza pe succesul comercial si incearca sa-si duca viata prin propriile forte, fara cine stie ce finantari din partea unor institutii. Daca apar asemenea finantari, produsele indie nu cad in vulgaritate, ci dimpotriva au parte de promovare.

Adoptarea muzicii indie de catre corporatii a inceput pe la mijlocul anilor ’90, exemplar fiind cazul trupei Nirvana care a trecut in mainstream, deoarece muzica lor a devenit intr-un mod neasteptat extrem de populara. La fel s-a intamplat in industria filmului cu filmele lui Quentin Tarantino, care au avut un succes urias la public. In acest fel, liniile demarcatoare intre mainstream si cultura indie au devenit din ce in ce mai vagi. Internetul a avut o contributie uriasa la stergerea diferentelor dintre ce inseamna indie si ce inseamna sa fii afiliat unei corporatii, mai ales prin uniformizarea accesului la produse.

Tehnologia digitala a pus la dispozitie sisteme de file-sharing, video-sharing si a construit posibilitatea de a te exprima liber in orice domeniu artistic. Prin crearea unor site-uri gen DeviantArt, YouTube, iTunes, MySpace etc. cultura indie si-a construit o latura digitala puternica, in care limitele schimbului fizic au fost eliminate, accesul la cultura si la realizarea ei fiind de cele mai multe ori neconditionat.

In Romania se poate vorbi de o cultura indie mai ales la nivelul artelor plastice, unde grupuri de artisti s-au desprins de curentul principal din arta si si-au construit propriile stiluri artistice si propriile galerii. La nivelul filmelor, productia este foarte mica, deoarece finantarile sunt oarecum necesare, iar in Romania acestea au cam lipsit in cazul productiilor independente de orice fel. Literatura si teatrul au cunoscut o oarecare inflorire prin aparitii gen Pizdet, Bagau, RealK sau prin piese de teatru puse in scena in cluburi, baruri, insotite de puternice mesaje sociale.

Cultura indie este o marca a idealismului si a atitudinii non-conformiste, iar produsele ei se remarca indiferent de promovare. Simtul estetic si adaptarea la schimbare sunt decisive in recunoasterea unui produs indie.