Hot City - Cultura urbana feminina

Probabil ca Xavier le Roy este printre cei mai cunoscuti coregrafi de performance din lume. Creatiile lui, alaturi de acelea ale lui Jerome Bel, au reusit sa aduca in fata publicului o altfel de perceptie asupra corpului, zdruncinand-o pe cea veche, adica, intr-un mod paradoxal, pe cea contemporana. Ideea de la care porneste Xavier le Roy este reapropierea trupului ca ceva pe care il avem si nu ca pe un intreg care trebuie expus, cosmetizat, cazut intr-un fel de circuit al privirilor celorlalti din care este imposibil de iesit. Corpul, in spectacolele lui le Roy este prins intr-o alta realitate, ca aceea a unui joc, in care jucatorului ii este lasata libertatea de a se exprima, fara ca aceasta sa-i fie afectata de regulile jocului.

Xavier le Roy urmareste istorii posibile ale corpului, ale felului in care acestea se reconfigureaza in functie de context sau eliberate de context, subminand in acest fel originalitatea corpului, care este limitat de anumite expresii si reprezentari. Poate ca cel mai interesant lucru din spectacolele de performance ale lui Xavier le Roy este faptul ca depaseste distinctia sine-corp in favoarea corpului ca materie, metamorfoza si miscare, idee vehiculata doar de filosofi pana acum. “Corpul nu e un singur lucru niciodata, ci de fiecare data mai multe lucruri”, spune le Roy despre spectacolele sale.

Intentia lui Le Roy este de a surprinde mecanizarea omului in activitatile cotidiene, aproape de robotizare, maniera in care corpul se schimba in functie de felul in care este privit si mai ales modalitatea in care este reprezentata o conceptie asupra corpului si cum este aceasta reprezentare produsa. Relatia dintre procesul de realizare si produs este una dintre temele frecvente in creatiile lui le Roy. In acest fel, de multe ori, spectatorii au surpriza sa fie pusi in fata unei realitati acaparate de tehnica, in care corpurile sunt supuse regulilor, discursurilor si conventiilor, uitandu-se posibilitatile de metamorfozare ale trupului. Asadar, ei asista la un fel de regresie atemporala a omului catre animalitate, trecand prin nenumarate metamorfoze, pana la stadiul de insecta, regresie in care se poate trece dintr-o dimensiune in alta numai cu ajutorul miscarilor trupului.

In performance-ul Self-Interview, care apartine proiectului experimental E.X.T.E.N.S.I.O.N.S, din 2000, realizat ca un fel de interviu bizar cu sine insusi, Xavier le Roy isi expune conceptia asupra corpului, o conceptie in care fiecare corp este privit in unicitatea sa, la nivel de miscari. Aceasta este o alternativa de a privi corpul, nu la nivel de anatomie, ci la nivel de spatiu, timp si miscare. Influentat de diversi filosofi, ca Spinoza, Deleuze sau Isabelle Stengers, corpul, in conceptia lui Le Roy este o infinitate de parti aflate intr-o permanenta transformare, parti pe care le dam si parti pe care le primim in contact cu mediul. Mai multe detalii despre spectacolele si conceptiile lui Xavier le Roy gasiti aici.

Printre cele mai celebre spectacole ale sale se numara si Self-Unfinished, prezentat pentru prima oara publicului in 1998, un spectacol “compus din ipostaze biologice”. In Romania, o reprezentatie a acestui spectacol a avut loc in 2006, la Centrul National al Dansului, in Bucuresti. Self Unfinished este un spectacol care se desfasoara in tacere, in care Le Roy danseaza in asa fel, incat da inpresia de metamorfoza, de la robot la insecta, fara a apela la efecte speciale. O cronica la Self Unfinished puteti citi aici.

Xavier le Roy, asa cum subliniaza toti cei care scriu despre el, a studiat biologia moleculara si celulara la Universitatea din Monpellier si mai tarziu, la inceputul anilor ’90, s-a apucat de dans. Momentan el traieste si lucreaza la Berlin. Spectacolele sale de dans au dus la schimbarea conceptelor din domeniul coregrafiei, iar esteticii miscarii i s-au inventat noi dimensiuni.