Hot City - Cultura urbana feminina

Papergirl nu inseamna fata de hartie, ci fata cu ziarele. Nu e vorba de ziare pe care va puteti pune pantofii in hol dupa ce le-ati citit, ci, in cazul asta, de opere de arta. Desene, fotografii, colaje, si ce-o mai fi, donate de artisti, adunate laolalta in role si impartite populatiei, gratuit, de o echipa vesela pe biciclete, care nu-i musai sa fie formata numai din fete. Ideea i-a venit cuiva din Berlin, Aisha Ronniger, s-a raspandit si in alte orase din lume, iar acum a ajuns si la noi. Proiectul Papergirl din Bucuresti, Romania, are deja o echipa de organizatori formata din Bianca Mihai, Andreea Gazdaru, Oana Manea, Octavia Paul si Miruna Dumitrescu, are “cel mai frumos afis din lume”, iar pana pe 1 iulie va strange si lucrari. Pe la jumatatea lui august, artistii participanti vor avea parte de o expozitie, iar apoi, cel mai probabil pe 1 septembrie, lucrarile vor fi rulate si impartite intru bucuria tuturor.

In cele ce urmeaza veti afla ce-am vorbit eu cu Bianca pe-o banca in Cismigiu, ocazie cu care-am predat si contributia mea la Romanian papergirl: niste pinguini si-un urs polar, in creioane colorate.

Nadia: Primiti chiar asa, pe oricine vrea sa participe?

Bianca: Oricine, cu orice. Ideea este asa: orice ne trimit oamenii, artistii, e arta din punctul lor de vedere. Noi suntem intermediari, distribuim tot ce primim, oamenii care le primesc or sa faca o selectie la randul lor, alegand sa isi puna pe perete ceea ce considera ei ca e arta.

Nadia: Or sa primeasca un pachet la intamplare, practic?

Bianca: Absolut la intamplare. O sa le si facem la intamplare. Am vazut filmuletul de la Berlin, era ceva de genul: se intind pe jos un rand de lucrari, dupa care fiecare cu un teanc in mana pune cate o lucrare, sa fie absolut aleator, ca probabil daca le faci tu esti tentat sa le cuplezi intr-un anumit fel, vrand-nevrand. Dar asa, in sir indian, ca pe banda rulanta, ies pur intamplatoare, fara o tema, fara preferinta pentru anumite culori sau anumite obiecte intr-o rola. Si tot intamplator le aruncam. Ma rog, nu le aruncam, o sa si aruncam daca sunt oameni pe faza, dar na, n-o sa-i arunci unei batrane care n-ar putea sa sara sa o prinda...

Nadia: Asta ma intrebam, cand distribui ziare, le arunci oamenilor care au abonament la ziar, dar in cazul asta...

Bianca: Pai toata lumea are abonament la arta, nu? La street art, cand te plimbi pe strada, toata lumea are abonament la ce vede, ca n-ai cum sa selectezi sau sa restrictionezi. In 2006 au fost niste reglementari in Berlin, in legatura cu pedepsele pentru wallpainting, si povestind cu o prietena, Aisha (n.n. initiatoarea papergirl din Berlin) s-a gandit “cum ar fi daca am face ceva care sa fie legal”. A zis ea: Nu-i legal, si primesc o pedeapsa mult mai mare dupa noile legi daca pictez un perete, dar as putea totusi sa pictez ceva si sa-l arunc in strada. A fost o idee buna dupa parerea mea, desi e altceva. Mi-a scris cineva pe un blog ca n-are nici o legatura cu street-art-ul, ca street art-ul inseamna graffitti pe pereti, pe semne de circulatie, pe cabine telefonice etc.

Nadia: Bine, street-art-ul e din principiu ceva nonconformist, deci sa te apuci sa faci niste norme e aberant.

Bianca: Asta e, deci cum sa faci asa ceva? De-asta ziceam, bineinteles ca e diferent de graffitti, pentru ca nu e arta pusa intr-un context, care sa schimbe contextul, care sa fie schimbata de context la randul ei, daca te referi strict la lucrari. Dar daca te referi la actiunea de a imparti lucrarile in strada, la interventia urbana  pe care o creeaza distributia ca parte a proiectului, ai exact acelasi lucru, ai galeria pusa in contextul strazii, si felul in care se modifica una pe cealalta.

Nadia: Si cum o sa faceti? Pur si simplu, va plimbati cu bicicleta si le intindeti rolele oamenilor?

Bianca: O sa ne plimbam, n-o sa anuntam ziua decat cu putin timp inainte. Eu am zis 1 septembrie, o sa ramana asa, doar daca nu ploua. Dar pana la urma nu ma intereseaza ca oamenii sa stie dinainte, doar aproximativ, cine vrea sa scrie despre asta sa aiba o idee. Oricum as prefera sa nu se stie pentru ca o data anuntata o sa fie toata lumea cu ochii in patru. E clar c-o sa fie in centru. Toata lumea ma intreaba: dar nu ti-e teama c-or sa arunce astia lucrarile dupa ce le primesc? Nu mi-e teama, dar normal c-o sa incerc cat de putin sa controlez chestia asta. Mi-as dori sa nu se uite nimeni urat cand ii dai o rola.

Nadia: In ce orase se mai face?

Bianca: In Iasi...la vreo luna dupa ce am inceput, mi-a scris Bogdan Onofrei din Iasi. Nu, inainte de Bogdan mi-a scris Madi Bardaus din Sibiu. Mama, am zis, in Sibiu. Eu sunt din Sibiu. Mi-au mai scris oameni din orase, nu la modul “am vrea sa avem o distributie si aici”, ci “daca putem sa facem si noi ceva pentru proiect, sa strangem lucrari”. Prima oara mi-a scris Roxana Deac, care are un blog, Luna in culori, “eu sunt din Oradea, dar stau prin Cluj, strang si-n Oradea si-n Cluj’. Super. Am mai vorbit cu cineva care e la facultatea de design in Toronto, sa stranga lucrari pentru noi acolo. Si i-am zis lui Madi din Sibiu, gandeste-te daca poti sa strangi suficient de multe lucrari, pentru ca, ma uitam la mai multe papergirl-uri, in New York, cred ca-n primul an, au avut la un moment dat o distributie, o fi fost de proba, nu stiu, au impartit vreo 5 oameni vreo 25 de lucrari. Nu mi se pare ca reusesti sa faci ceva asa. Dar exemplul Iasului e grozav si sper ca in Sibiu sa mearga lucrurile la fel de bine!

Nadia: Trebuie sa fie o chestie de proportii.

Bianca: De proportii, da.  I-am scris si Aishei, cand i-am dat un feedback pe proiect, ca mi s-ar parea misto sa fie o zi, in toata lumea, in toate orasele mari, in care sa stii ca iesi pe strada si primesti ceva. Si sa se stranga lucrari la nivel national. Si ma gandesc ca la nivel national in Romania am efectiv o imagine a trend-ului, la momentul asta, deci e chiar un ziar de arta. Dar la nivel de lume iti dai seama ce ar insemna asta?

Nadia: Gandesti la scara mare.

Bianca: Adica tu te gandesti ce-ar fi, ca artist, sa vezi lucrari din toata lumea? Sa ai un ziar in care sa vezi lucrari din Singapore, care-i tema preferata in momentul asta...deci ar fi tare. Asa, deci acum gata, e oficial, Iasi si Sibiu. Nu stiu alta tara in care sa se faca in trei orase din primul an... Trebuie verificat.

Nadia: Si expozitia...fizica?

Bianca: Da, trebuie sa stabilim expozitia. Cand e se stie: am zis, la mijlocul lui august. Dar iar, depinde de spatiu. As prefera sa fie undeva in centru. O sa fie asa, o lucrare per artist atarnata, ori ca o sa fie pe perete, ori ca intindem niste sfori, restul lucrarilor rulate langa.

Nadia: Un colt pentru fiecare.

Bianca: Exact. Doua saptamani, sper eu. Acum, daca cine imi va pune spatiul la dispozitie nu poate, iar, n-am cum sa stabilesc fix. Eu o sa o pun in 15 august, sa fie timp. Lumea o sa se duca, o sa le vada, nu o sa le cumpere. La final, dupa ultima expozitie, le rulam, le punem o banderola, pe care o sa fie un fel de cuprins, artist-lucrare... O sa fie si logo-ul, desenat de mine, al doilea desen facut de mine in Illustrator.

Nadia: Dar chiar, cu ce te ocupi?

Bianca: Eu sunt copywriter, eu nu stiu sa desenez...(rade).

Ei, dar oamenii care stiu sa deseneze sau sa produca arta prin orice alta tehnica sunt invitati sa contribuie la proiect, si sa citeasca aici despre ce e vorba . Iar eu il rog de pe acum pe cel care va primi pinguinii mei sa se poarte frumos cu ei, ca saracii, sunt si-asa suficient de loviti de soarta, de ghetari si de ursi polari.