Hot City - Cultura urbana feminina

Ni se intampla la toate din cand in cand, si de cele mai multe ori nu stim sa ne purtam cu ea. Asa ca ne pitim de toata lumea, in pijama, in casa, si nu ne pieptanam.

Depresia e o vietate perversa, urata la vedere, care nu anunta cand urmeaza sa loveasca, ca sa ne putem face niste pregatiri minimale inainte, cum ar fi un testament inatacabil sau 3 zile la spa.

Te trezesti de obicei mai prost dispusa intr-o dimineata, dar nu-i dai atentie, ca sunt multe dimineti asa. Doar nu e ca te scoala ceasul zilnic direct intr-o stare de beatitudine si sari intr-un picior ca mergi la serviciu. Apoi, dupa-masa te pomenesti cu ea agatata strans de gatul tau, nevrand sa-ti dea drumul.

Starea de spirit e asa de proasta ca nu ni se pare ca e ceva pe lumea asta care sa aline in mod eficient problema noastra, care ni se pare unica in gravitatea ei. Am pleca, dar nu ne distreaza nicio directie anume si daca incercam sa plecam totusi, ne apuca o neliniste groaznica si vrem sa ne intoarcem repede.

Ne gandim ca poate o anumita persoana ne-ar putea scoate din starea asta, dar dupa ce le trecem pe toate repede in revista, n-avem chef de niciuna pe bune. Am chema-o la noi si apoi n-am sti cum sa o facem sa plece mai repede. De fapt e asa de rau incat nici macar o noua pereche de pantofi sau un mers la coafor nu ne-ar face sa ne simtim mai bine.

Dar pentru ca orice depresie care se respecta tine 2-3 zile si pentru ca n-am omorat pe nimeni sa fim pedepsite asa, hai s-o folosim cumva. Acum e timpul sa mergem sa facem toate lucrurile administrative pe care le amanam de nu stiu cand. Acum, cu mutra asta oricum acrita si cu ziua deja stricata, mergem sa facem coada la circa financiara.

E momentul perfect sa vizitam o matusa care ne sacaie ca o musca dand tarcoale fetei cand dormim. Nici s-o refuzam la nesfarsit nu prea merge, pentru ca poate ne scrie acolo la mostenire si nu ne permitem sa dispretuim speranta asta. Si apoi putem sa ne facem antipaticul control anual ginecologic, ca oricum, in starea in care suntem, poate sa ne si taie cineva, ca nu curge sange.

Acum scoatem din dulap si coasem toti nasturii care tipa dupa noi de cateva luni sa-i repunem in drepturi pe hainele de care apartim. Facem curat in ungherele de care ne-a fost mereu sila si ca sa ne tinem ocupate cu ceva, dar si pentru ca oricum mai sila decat ne e acum n-are cum sa ne fie. De ce sa stricam alta zi, cand suntem ok?

Mergem si facem cumparaturi pentru mult timp, alegand produsele pe indelete, cum nu facem niciodata, ca si cum ne asteapta un asediu. Scriem, ca niste babe fara umor, petitia la primarie sa ne taie copacul uscat din fata ferestrei. Donam sange pentru niste oameni mult mai nefericiti decat noi, vedem in spital rani si durere, asta ar trebui sa ne ridice putin moralul, potrivit teoriei capra vecinului.

Deci daca depresia tot apare si nu prea avem cum s-o impiedicam sau s-o facem sa dispara la un pocnit din degete, haideti macar sa-i punem haturi si sa folosim timpul asta, care oricum e mort, facand lucruri folositoare. Lucruri care atunci cand ea va fi trecut, o sa ne bucure.