Hot City - Cultura urbana feminina

Unii dintre romani nu asteapta Craciunul ca sa se lase cuprinsi de depresie. Altii insa reusesc sa se tina cumva pe linia de plutire tot anul, insa acum ii razbeste.

Asa ca unii dintre noi dam buzna in magazine, de unde iesim incrosnati de sacose si cutii cu funda. Apoi ne dam peste cap si incercam tot felul de punti prin care sa ne iasa in mod miraculos cat mai multa vacanta. Si facem planuri cu cine sa petrecem cat mai bine, pregatind cu sarg cumetrii si vizite si mari ospaturi.

Si restul, nu putini, sunt ingroziti de venirea sarbatorilor inca de prin octombrie. Daca ar putea sa puna la cale vreo smecherie prin care macar anul asta Craciunul sa nu se mai tina, si-ar dedica timp bun acestui plan.

Oamenii sunt deprimati pentru ca li se pare ca, in perioada asta, fericirea este oriunde in alta parte, dar nu la ei in ograda. Pare ca toti ceilalti oameni au un plan mult mai bun sau, de fapt, au un plan. Oamenii deprimati se simt ca o frunza in vant. Si totusi deasupra lor atarna obligatia de a se distra cumva, cum face toata lumea.

Si chiar daca nu au avut tot anul un partener si au putut trai cumva cu asta, acum evidenta ii izbeste ca un tren accelerat. Li se pare ca doar ei sunt condamnati la singuratate cand oamenii se strang prin case perechi. Pare ca toti sunt fericiti indaratul ferestrelor cu luminite care palpaie in tot orasul. Singuratatea, chiar asumata, arunca in aer de sarbatori linistea omului.

Cei care sunt prinsi in relatii prea putin convenabile au diverse frustrari legate de partener si modul in care alege el sa se poarte pe perioada sarbatorilor. Li se pare ca alte cupluri o duc mult mai bine, desi, la o analiza chiar superficiala, nu le-ar trebui niciodata partenerul nimanui dintre cunostinte, si nici genul de relatie pe care o au apropiatii. Si totusi, nemultumirea este ucigatoare.

Craciunul inseamna si revederea cu rude care nu iti plac si care in modul lor indiscret o sa te intrebe cam cum stai cu viata ta. De ce nu te mariti, de ce nu te reproduci, daca te-au avansat. Si oricum, de ce nu esti si tu ca ceilalti oameni.

Imediat ce trece vria serii de ajun indurata cu greu prin cine stie ce compromis emotional, vine o perioada de acalmie infricosatoare. Nu e nimeni in oras, toata lumea are treaba pe undeva, la niste rude sau prieteni. De ce altii au treaba si eu n-am? Este inca o problema care il chinuie pe om in vartejul sarbatorilor. Acum se insinueaza gandul: ce plictiseala groaznica, mai bine mergeam la serviciu.

Apoi vine revelionul si trebuie sa ai un plan bun. Toata lumea comanda rochii, pleaca la Praga, este invitata la un superparty. Numai eu nu. Si tot cosmarul tine cam 10 zile. 10 zile grele, in care trebuie sa fii de piatra sa rezisti la toate agresiunile oamenilor, corporatiilor si gandurilor negre care vin des.

Noroc ca pe lume exista 4 ianuarie si toti oamenii redevin egali. Si un an nou, in care poate ne descurcam mai bine.