Hot City - Cultura urbana feminina

Am vazut de curand, la Festivalul One World Romania, un documentar premiat despre un grup de terapie pentru oameni obsedati de donatii: Dependenti de fapte bune.

Se pare ca faptul ca inclinatia subiectilor pentru donatii le-a cauzat tot felul de probleme in celelalte departamente ale vietii lor. Terapia de grup pentru tipul asta de dependenta este una experimentala si se intampla in Germania. Donatorii indarjiti au tot felul de povesti.

O femeie de vreo 40 de ani isi pierde sotul dupa ce devalizeaza contul comun dar si dragostea copiilor, dupa ce le-a donat jucariile. Un tanar nu poate sa treaca pe langa o cutie care strange fonduri pentru diverse cauze fara sa lase bani in ea. Neavand niciodata bani sa iasa undeva, si-a pierdut doua randuri de prieteni. Un dependent a trecut repede la partile din corp de care altii aveau nevoie si el se putea dispersa. In felul asta a donat un rinichi si marea lui multumire era faptul ca a mai luat si bani pe el. Bineinteles, si acestia au fost donati.

M-am apucat sa povestesc atata despre film pentru ca, vazandu-l, am avut o revelatie. Sunt mai multe genuri de dependente care par bune dar de fapt ascund tot felul de probleme. Dependenta de donatii este un exemplu foarte important. Pare ca donatiile sunt ceva bun, care nu poate avea si efecte negative. Si totusi, am vazut cum ele pot distruge firul rosu conducator al cuiva.

Dependenta la care m-am gandit imediat este cea de care se pare ca sufar eu. Ma refer la dependenta de calatorii si orice fel de drumuri, in general. Eu trebuie sa fiu plecata ca sa fiu in ordine. Cu cat sunt plecata mai departe, cu atat e mai bine, sunt fericita. Dar ma multumesc si cu diverse calatorii scurte. Drum sa fie.

Toata lumea din jurul meu priveste activitatea asta a mea febrila ca pe ceva extraordinar. Sunt de acord ca sa calatoresti inseamna deschiderea orizonturilor si o viata mai buna. Dar cand asta iti acapareaza fiecare gand, cand pentru a calatori faci tot felul de combinatii complicate, parca intra totusi in categoria de dependenta. Eu calatoresc in exces, calatoresc de cate ori pot, in orice conditii.

O alta dependenta care suna bine dar pare ca e tot o mica obsesia este mersul la sala. Incepe ca o nevoie legitima, vrei sa arati bine si sa te mentii in forma. Dar vrei din ce in ce mai mult, nu-ti mai ajunge niciodata cat reusesti sa mergi. Cand nu poti sa ajungi odata din cele x dati planificate saptamanal, te simti vinovat si asta reuseste sa iti strice ziua. Iar pentru a merge la sport incepi sa refuzi tot felul de alte programe care iti plac.

Cred ca si preocuparea pentru mancatul sanatos este o dependenta. Incepi cu un scop nobil si ajungi sa faci tot felul de fixatii si sa atitudini intolerante fata de toata lumea care alege alt stil de viata. Te uiti cu suspiciune la fiecare imbucatura si vezi tot ce-i mai rau in ea. Vorbesti numai despre asta si ti se pare ca sa fii atent la ce mananci e tot ce ai de facut in viata.

Eu am identificat patru dependente care par bune dar atrag dupa ele tot felul de comportamente anormale. Mai aveti si voi alte exemple?