Hot City - Cultura urbana feminina

Sarbatorile de orice fel sunt prilej pentru o revarsare abundenta de clisee. Combaterea cliseelor de catre asa-zisii nonconformisti se face folosind alte clisee. Dar macar in cazul Craciunului, de exemplu, urarea cu lumina sfanta care trebuie sa se pogoare in sufletele noastre are o vaga legatura cu originea prilejului de sarbatorit. Ziua Femeii e insa una din acele sarbatori cand nimeni nu are habar ce se aniverseaza de fapt.

Se crede ca de 8 martie ar trebui sa ne aratam in special aprecierea fata de mamele noastre si sa le spunem tot ce nu le-am spune in mod obisnuit si nici n-o sa le mai spunem pana anul viitor pe vremea asta. E momentul cand oricine poate face penitenta timp de o zi pentru greselile de-un an oferind unei femei o floare si laudand minunatul amestec de gingasie, forta si dragoste neconditionata care o caracterizeaza.

8 martie e, din ce-am observat, si un stindard al antifeministelor feroce suparate pe feministele feroce. Semnul numarul unu ca ai devenit un robotel fara inima, o carierista care calca pe cadavre e acela ca nu mai esti in stare sa te bucuri de Ziua Femeii si nu mai pretuiesti un buchet de flori la justa lui valoare.

“Ramaneti voi, feministelor si carieristelor, cu egalitatea voastra si n-aveti decat sa va petreceti asemenea zile plangand singure pe un morman de bani”, zicea mai demult, aproximativ, o tanti ziarista. “Noi, femeile adevarate, vrem sa primim flori de 8 martie in continuare, sa ni se deschida usa cand iesim din masina si sa ni se plateasca nota la restaurant. Noi nu vrem sa fim barbati”.

Si pe buna dreptate, cine ar vrea sa fie barbat de 8 martie? Zilele astea de la inceputul primaverii sunt dovada de necontestat ca femeile sunt privilegiate de societate si n-ar trebui sa se mai planga atat. Unii povestesc cu tristete, ca pe o experienta traumatizanta, cum au fost siliti din frageda pruncie sa aduca flori si cadouri colegelor si profesoarelor, si cum acest obicei care seaca buzunarele si raneste demnitatea ii bantuie pana in ziua de azi.

Cand eram copii, cativa incercau sa se eschiveze chiulind in mod strategic. O intrebare logica ar fi de ce nu se razvratesc macar acum impotriva traditiei nedrepte. Dar nu, nu pot face asa ceva, caci dezaprobarea colectiva a femeilor din jurul lor i-ar zdrobi. Privirile lor lacome, asteptandu-si florile, martisoarele si celelalte dovezi de recunoastere a suprematiei feminine nu pot fi infruntate.

Pana la urma Ziua Femeii n-are nici o legatura cu toate astea. E aniversarea unor revolte impotriva conditiilor proaste de munca pe care le aveau femeile in fabrici. In 2010,  Ziua Femeii e dedicata de Crucea Rosie awareness-ului pe tema nenorocirilor suferite de femei in locuri si vremuri de razboi.

Carevasazica e o chestiune serioasa si cam mohorata, care s-ar traduce mai degraba prin “Zoe, fii barbata!” decat prin oferirea unui buchet de flori sus-numitei Zoe. Ceea ce, totusi, n-ar suna la fel de bine in urari, nu-i asa?