Hot City - Cultura urbana feminina

Oamenii din filme, si ma refer aici la filmele facute la Hollywood, nu sunt ca noi. Sigur ca seamana mult, dar exista mici diferente intre oamenii din filme si oamenii din realitate.

Oamenii din filme nu tusesc decat atunci cand sufera de o boala de plamani care le va aduce moartea. Nu stranuta, nu sughit si nu casca. Si nu le curge nasul decat in telenovele, atunci cand plang. Nu-si sterg lacrimile cu servetele, ci folosesc maneca sau palmele.

Oamenii din filme trantesc intotdeauna usa cand sunt nervosi. Aratati-mi un personaj care procedeaza altfel. Daca sunt in aer liber, trantesc portiera de la masina, iar daca au mainile ocupate cu pungi de cumparaturi sau cutii, le arunca pe jos si pleaca.

Atunci cand nu mor de boala intr-un pat de spital sau acasa, oamenii din filme mor in bratele celui mai bun prieten, dupa ce au fost raniti de „niste rai“ intr-o lupta pentru o cauza nobila. Prietenul le promite ca va avea grija de familia lor si ca le va duce visul la implinire.

Oamenii din filme nu se clatesc niciodata dupa ce fac baie cu spuma. Se infasoara in prosop direct. Aici sunt doua variante: ori fac economie la apa, ori le e lene. Sau poate spumantul de baie nu necesita clatire, asa cum credeam eu.

Cand sunt suparati, oamenii din filme se urca noaptea in masina si conduc cu lacrimile siroind pe obraji, pentru ca, asa cum am mai spus, ei nu cunosc batista.

In filme, ea il intalneste adesea pe el dintr-un accident. Ea are ceva in mana (carti, dosare sau pachete), el o loveste din neatentie si apoi, ca un domn, o ajuta sa adune de jos ce s-a imprastiat. Atunci observa privirea ei si incepe sa simta niste emotii.

In filmele cu adolescenti apar cele mai multe stereotipuri. Va amintesc scena in care el vine sa o ia de acasa pentru a merge impreuna la balul de absolvire. Impreuna cu unul din parintii ei, el o priveste mut de admiratie in timp ce ea coboara scarile. Cred ca de asta scarile sunt prezente si in emisiunile care presupun transformari fizice spectaculoase. A, uitasem! Mai e scena usor jenanta in care el, invitat la cina de familia ei, e intrebat de posibilul viitor socru: „Si, tinere, ce planuri de viitor ai?‟. Habar n-am daca si la noi se intampla asa. Cred ca nu, sau, cel putin, intrebarea e formulata altfel.

Cam asta am observat eu la oamenii din filme. Poate ca mai sunt si alte diferente intre ei si noi. O sa fiu atenta.