Hot City - Cultura urbana feminina

Eu nu am luat niciodata in serios corul de plangaciosi la adresa Romaniei. Mi se parea normal sa fie asa, ca o replica ceva mai exagerata la exagerarile din copilarie cand eram invatati ca Romania este cea mai frumoasa si romanul este frate cu codrul.

Cele doua exagerari urmau sa se anihileze reciproc si sa se ajunga la starea de fapt – Romania, ca orice alta tara, este mai potrivita pentru unii decat pentru altii. Tine de cultura, de personalitate, de planuri de viitor, oportunitati in cariera samd daca este sau nu locul unde ai chef sa traiesti.

Dupa 2 saptamani in Spania mi-am dat seama insa ca altii chiar iubesc locul unde se afla, cine stie, poate si spun o rugaciune de binecuvantare seara in fata patului ca s-au nascut in ea. Sa va spun si cum se manifesta aceasta iubire

Brandurile locale acapareaza piata. Nu ai sa vezi ca la noi 90% produse importate, de ajungi pana si merele sa le mananci aduse pe vapoare din Turcia. Nu, la ei 90% este local si restul sunt bine adaptati la cerintele pietei.

Barurile daca au si bere din alte tari isi pun stikere in geam ca sa se mandreasca cu asta. Exista si acolo iaurt Danone cu ciocolata, dar neagra fiindca se pare ca ei de alt gen nu servesc. Alte branduri nu se gasesc deloc, la revedere mult puternice Nestle. N-am verificat, da cred ca totusi Coca Cola se gasea undeva in coada listei de preturi. Mall-uri? El corte ingles este la fiecare intersectie. Sa vrei sa intri pe piata nu ai loc.

Isi vorbesc limba lor si cu asta basta. Nici nu le este greu, doar jumatate din glob vorbeste spaniola. Asa ca poti avea marea neplacere sa mergi intr-un loc cate se poate de turistic si sa nu intalnesti pe nimeni care sa vorbeasca altceva.

Nu este ca la noi unde de la chelneri pana la taximetristi si personalul de hotel toata lumea stie macar engleza. Asa ca daca ai racit si nu stai bine la pantonima ala esti, noroc ca nasul rosu este universal. Nu mai are sens sa spun ca nu exista subtritare nicaieri. Tot poti fi multumit ca nu au pus voice over si la muzica.

Sunt ferm convinsi ca nu ai cum sa nu te indragostesti de orasele lor, de mancarea pe care o au, de sarbatorile nationale la care participa de la 3 luni pana la 103 ani.

Spania reprezinta intreaga lume, restul constituind periferia, ceea ce accepti ca o curiozitate. Daca te uiti la stiri vei vedea ca barfele sunt locale, ca este mult mai important ca vreun spaniol no name a castigat la loterie decat ca are loc un razboi in cine stie ce alt colt. Iar daca lauzi vreunui spaniol ceva din tara sa iti va zambi superior – "normal, tot ce este spaniol nu are cum sa fie altfel decat fantastic".

La noi este invers, ne spunem periferia si ne comportam ca atare. Nu ne arde de constructii cu care sa impresionam, fiindca oricum vor fi niste prostii. Nici mancarea nu ne-o mai laudam, ca prea e nesanatoasa. Si poate si locurile ar fi mai frumoase daca nu ar fi populate. Martisorul? E clar o tampenie. Hm... probabil ca echilibrul de care vorbeam la inceput ar trebui sa vina ceva mai devreme, ca altfel nu ne mai ramane nimic de laudat.