Hot City - Cultura urbana feminina

Ce simplu era cand existau pe lume doar citrice de baza, fiecare cu rolul ei bine definit in viata noastra.
Cu lamaia beam ceai dimineata si acream diverse ciorbe si salate. Si o mai strecuram, pe inserat, prin niste bauturi care sa ne faca viata un pic bogata in senzatii. Mai exista si niste prajituri cu crema de lamaie. Iar cand alegem sa ne delectam cu peste, trebuie sa turnam lamaie peste el. Asta e cu lamaia.­

­Portocala o presaram pe deasupra torturilor albe, in felii taiate in jumatati. Stoarcem portocale si ne facem suc nobil, pe care daca vrem sa il bem in compania altora, in oras, trebuie sa platim foarte multi bani. Trebuie sa avem portocale in casa cand vine Craciunul, ca sa miroasa frumos. O mai varam si prin ciocolate. Si gata cu portocala, care e cap de lista si face o treaba tare buna.

Mandarina este o finuta si poti manca oricate, ca pe seminte, cu senzatia ca doar intretii o activitate sociala. Este ieftina, mica si se gaseste peste tot si este preferata oamenilor mai lenesi, care n-au rabdare sa decojeasca o portocala.

­Si apoi grapefruit, acest batran actor care nu este pentru cei slabi de inima. E acru si ti se face parul maciuca cand incerci sa il mananci. Dar are si el un public destul de consistent, format mai ales din femei care vor sa slabeasca. Cum portocala are prea mult zahar si cum lamaia nu se poate manca fara sa iti iasa ochii din cap ca la melc, ele il iau in brate fara retineri.

Dar lumea nu s-a putut opri aici. Chimistii si biologii si-au dat mana, au aprins lumina in laborator, au apucat pipeta si s-au pus pe treaba. Si uite cum au vazut lumina zilei fantasmele individuale ale unor oameni de stiinta care se plictiseau.­ Avem acum:

Minola, o portocala mai mica si care ofera net mai putina satisfactie. In plus, are si un nume antipatic, ca un praf de curatat ceva care nu se lasa curatat usor.

Clementina, un fel de mandarina dar nu tocmai o mandarina. Care e are pielea de o culoare mai congestionata. Si pentru care trebuie sa depui eforturi majore ca sa o dezbraci de hainute.

Lime-ul, un fel de lamaie, doar ca mai apriga. Buna doar pentru cocktailuri si ca obiect de décor, pentru ca arata bine, din cauza culorii. Mie personal mi se pare ca lime este asa, un fel de impostor. Care arata bine dar nu vine cu nimic altceva.

A aparut si inca un grapefruit nou, unul rosu. Si si o portocala noua, tot rosie. Asta pentru putina diversitate cromatica, dar oricum, foarte bun pentru marketing-ul companiilor producatoare de suc.

Si avem si inca doua rubedenii nou-noute ale nu stiu cui exact, poate ca ale grapefruit-ului si tuturor celorlalte citrice la un loc. Dar poate si cu niste ajutor de la verisorul ananas si cumnata banana. Este vorba despre pomelo, care a mancat ceva ce nu trebuia cand era mic si a crescut prea tare. Si de sweetie, care e un pic mai mic si magic de dulce, probabil inrudit si cu mango si cu ciresele si fragii. Si inteleg ca are nisa lui printre cumparatori.

Si pentru ca citricele noi, desi destul de SF, castiga din ce in ce mai multe teren, am un singur lucru sa va intreb. A venit vremea cand poti sa-i zici cuiva: spune-mi ce citrica mananci, ca sa-ti spun cine esti! Eu recunosc ca, in continuare raman o nostalgica, si imi ajung lamaia, portocala si grapefruit-ul si mandarina. Voi?