Hot City - Cultura urbana feminina

Buenos Aires si-a castigat in secolul 20 reputatia de a fi cel mai European dintre orasele Americii Latine. Proza lui Cortazar, prin care l-am cunoscut, evoca o capitala care aminteste de Paris sau Barcelona, un oras al intelectualilor, al bulevardelor largi si cafenelelor.

Portenos, cum sunt numiti rezidentii, sunt descendenti ai imigrantilor spanioli si italieni veniti in numar mare in secolul 19. Acestia sunt oamenii care au dezvoltat orasul dupa nostalgia lor europeana. Buenos Aires si-a dezvolatat insa si o fateta unica, tango-ul,care este nascut si crescut din spiritul latin care i-a atins si pe cei mai incapatanati dintre nostalgici. Dincolo de asta insa, dupa cum se poate observa si in formatiunea omenilor de cultura pe care i-a dat, Buenos Aires era un loc al importului, un refugiu intr-o mare latino in care puteai savura tot ce era european: copiat, importat, asimilat. Miscarea culturala, cea artistica si culinara care s-au format atunci inca dau savoare orasului, insa criza financiara din 2001 a schimbat totul.

Acel moment de rascruce in economia argentiniana a transformat orasul in ceea ce este azi: un loc care nu intoarce spatele trecutului dar nici nu mai cauta inspiratia in afara portilor sale. Da, orasul care se considera Parisul Americii Latine a renuntat complet la nostalgia europeana si isi traieste cu exuberanta transformarea in centru al inovatiei. Asta este Buenos Aires-ul de azi, un oras care isi reconstruieste identitatea din franturi mai inainte ignorate ca nedemne. Motorul transformarii sale sunt oamenii, samanta de supravietuitori care nu au cedat atunci cand frumoasa macheta a unei existente copiate s-a prabusit. Intr-adevar, in 2001 capitala Argentinei, ce supravietuia din inspiratie culturala exterioara s-a trezit ca nu mai exista banii care sa-i sustina motorul vital: importul. 

Atunci cealalta fata a medaliei ianusiene s-a intors spre lume si a spus: “Vom reconstrui orasul dupa chipul si asemanarea noastra, a invingatorilor.” Astfel, portenos au revarsat asupra acestui oras candva calm si meditativ un val de energie comparativ cu cel al naturii care napadeste deodata o constructie abia parasita. Peste tot au inflorit semnele antreprenoriatului, ale inovatiei si reconstructiei inspirate de data asta de propriile porniri ale locuitorilor. Si acum, bucataria argentiniana, cluburile din Buenos Aires, designul vesimentar si galeriile sale de arta sunt pe buzele tuturor. Nu mai exista in frumosul oras doar portenos care sa se bucure in tihna de rasfaturile lor de import, ci o lume intreaga care se perinda par-avion sa guste o bucatica din nou inflorita cultura.

Orasul a fost mereu definit de tango, dar parea mai degraba o excentricitate acceptata, care se incadra in imaginea lui europeana ca o pata de culoare binevenita. Acum, tangoul a coborat in strada si s-a insinuat in arta, reprezentand una dintre sursele vitale de schimbare la care au apelat localnicii. Turistii mai vin la Buenos Aires si pentru a gusta valul schimbarii a carui creasta poate fi prinsa chiar acum, o ocazie rara intr-o lume care parca se prabuseste in propriul interior. Sa vezi un oras, nascut batran si intelept cum se ridica intr-o adolescenta ferventa este un spectacol in sine. Insusi centrul cultural al orasului s-a mutat din vechiul cartier Microcentro in Palermo Viejo si Palermo Soho, cartiere boeme in care si inainte de criza incepuse sa se dezolte viata artistica alternativa a orasului. Acum e caminul noilor artisti si designeri, al cluburilor si galeriilor de arta moderna. Bucataria fusion cu care orasul a inceput sa atraga a inlocuit vechile retete europene servite in restaurante.

Reprezentativa este piata centrala a acestui mini-oras , Piateta Cortazar, numita astfel dupa insusi cel care a ridicat problema identitatii europene sau argentiniene a orasului in romanul sau “Sotron”. Un semn sfidator al noii directii a orasului este strada Borges care pleaca din aceasta piata, unind cei doi rivali literari pentru totdeauna. Si da, este ceva borgesian in noua dezvoltare a orasului: inspiratia e descoperita de locuitori chiar in misterele, labirinturile si aparentele fundaturi care se regasesc din plin si in creatia lui Borges.

De unde au portenos forta de a reconstrui un oras dupa modele pe care ei insisi le inventeaza, dupa secole de dominatie spirituala europeana? Locuitorii vor raspunde ca au inceput in sfarsit sa caute idei in propria lor cultura. Nemaipermitandu-si sa ceara altcuiva sa le defineasca stilul, a trebuit sa-l gaseasca in ei insi.

Seara, privind Buenos Aires de pe un vapor in port, ai impresia ca isi priveste trecutul si viitorul in acelasi timp, neexistand insa vreun dubiu incotro se indreapta.