Hot City - Cultura urbana feminina

Se spune ca ar fi prostul. Dar asa e cu vorbele astea populare, oricat de adevarate ar fi parca nu mai suna a nimic. Din cauza repetitiei. Care le face la fel de invizibile ca si cuvintele parintilor nostri –Nu mai fuma. Si nu mai iesi in oras atat de des. Nu se va alege nimic de capul tau.

Cum le auzi cum iti spui – iete, face si asta o pauza de gandire. Ca sa poata respira mai lejer. Si pana la urma naiba stie ce o fi vrut sa spuna ala care a enuntat prima oara ‘prostul moare de grija altuia’. Poate primul care a murit de grija altuia chiar era prost. O fi fost prostul satului. Un sat de la munte. Care a murit incercand sa hraneasca cu biberonul un pui de urs. Cu mama lui alaturi. A puiului, ca sa fie mai clar.

Dar nu sunt multi din astia. Asa ca intrebarea ramane – cine moare de grija altuia? Bine, nu de grija. Ca acum nu mai sunt oamenii ce au fost odata. Numai lapte si dulceturi. Acum mai scapa o rautate. Pentru ca nu mai suporta, zic ei. Nu mai suporta ca altii sa fie altfel. Cand adevarul este atat de evident. Si de la-ndemana. Doar sa intorci privirea acolo si il vezi.

Ma rog, probabil ca acest argument nu este chiar puternic. Fiindca uneori chiar te poti ingrijora de cararile aiurite pe care le apuca altii. De parca s-ar fi nascut cu ochelarii stupiditatii la ochi. Si oricum le-ai spune nu pot vedea nici pe deasupra si nici pe dedesubtul lor. Bun, sunt de acord cu voi. Dar va raspund cu o vorba populara – Sa fie sanatosi. Bine ca prostia nu doare.

Dar mai ales: Bine ca exista. Altfel cum ne-am mai distra si noi?
Va inchipuiti cum ar fi o lume liniara? In care fiecare ne intelegem numai din priviri. Si unde nimeni nu ar spune vreodata ceva complet penibil. Da, evident, pentru ca noua nu ni se intampla sa fim asa. Sa fie locul acela in care toata lumea gandeste ca toata lumea. Si crucile de uimire nu mai sunt de niciun folos. In care spui ceva numai pentru a fi aprobat. Si in care singurele sentimente ar fi de admiratie. Credeti ca v-ati simti bine acolo?

Eu cred ca intr-o astfel de atmosfera m-as usca si as muri. Sa nu pot rade in sinea mea. Si sa nu provoc aberatia celuilalt sa devina si mai evidenta. Sa nu imping pe altii sa se duca in directia pe care eu nu as urma-o niciodata... Pai si atunci cum ma mai distrez? Sa imi ramana numai tv, care are umor de mana a 7-ea.

Cine moare de grija altuia? Pai persoanele care cred ca nu e frumos sa razi de altii. Ca mai bine ii educi. Sau ii omori.

Din fericire asa ceva nu mai exista in jurul nostru. Suntem toti nemaipomenit de toleranti.