Hot City - Cultura urbana feminina

Intotdeana m-a distrat expresia familia=celula de baza a societatii. Are o multime de elemente simpatice: viziunea comunista de a privi societatea ca un organism in care toate conlucreaza pentru obtinerea rebuturilor finale, ideea ca familia este o celula (la asta subscriu multi care se simt incorsetati de obligatiile create), faptul ca familiile sunt mai usor de controlat prin santaj decat indivizii.

Mai nou, de cand familia a pierdut mult din importanta pe care o avea, distractie si incorsetare putand sa iti produci si singur, putem spune casa=celula de baza a societatii. Pana la urma, daca nu e nimeni care sa te oblige sa iti restrangi tot mai mult aria de pelegrinare o poti face si singur. E adevarat ca nu mai ai pe cine da vina pentru asta, ceea ce stirbeste cu mult din placere, dar deh, nici inchisorile nu mai sunt ceea ce au fost.

Asa ca gasim acum pentru retragere tot felul de motive:

Lenea. Numai ganditi-va cu cata usurinta ieseati prin cluburi pe la vreo 18 ani. Acum doar ceva cu totul special va mai poate scoate din casa odata ce ati intrat in ea. Doar ideea de a petrece o ora alegand niste haine, punand un fel de machiaj si apoi sa mai si iesi si sa intri pe usa te oboseste. Asa ca iti spui ca lasi pe alta seara. Amanare care pana la urma se transforma intr-o perioada nedeterminata.

Securitatea. Eh, da, odata ce ai pierdut ceva vreme cunoscand anumite drumuri – cum ar cel pana la supermarket-ul din colt, pana la job, pana la restaurantul arhifrecventat – ce sens mai are sa cauti altceva? Risti sa dai peste unele situatii neplacute. Cine stie, poate ca la alte restaurante se scuipa in mancare, se incarca nota, pe drum poti da peste niste caini pe care nu ii cunosti... Mai bine sa stai in spatiul tau confortabil.

Sindromul cunoasterii. De la un anumit moment nimic nu te mai surprinde pentru ca esti mai ceva decat Eminescu cu al lui ‘vechi sunt toate’. Asa ca nici macar gestul acela cu ridicatul intrebator al sprancenei drepte nu mai stii sa il faci. Poate doar din cand in cand sa mai scapi un oftat a lehamite ca iar ai ghicit dinainte tot ce se va intampla.

Suficienta. I-ai tot testat pe ceilalti si ai ajuns la o concluzie – sunt cam jalnici, un fel de pierdere de vreme. Asa ca daca vrei sa faci ceva oka cu viata ta mai bine fiecare cu ale lui, ei cu ineptiile lor si tu cu ce te-o atrage pe moment, fie ele si jocuri pe pc. Pana la urma tot iesi mai castigat decat sa asculti iar aceleasi lucruri.

Maturitatea ne cam face niste ursi morocanosi. Nu mai primim pe nimeni in barlog. Doar daca are invitatie speciala si e de acord sa traga bolovanul dupa sine si apoi sa ia asupra sa toate invinuire de transformare a spatiului in inchisoare. Gata cu lumea, incet, incet ne pregatim de linistea eterna.