Hot City - Cultura urbana feminina

Ieri pregateam un sos de spaghetti cu ciuperci. Si in timp ce taiam cu spor la cutia de bulion, acesta se scutura din mainile mele, sare in aer, face vreo 2 tumbe si aterizeaza cu un mic zbam pe podeaua bucatariei.

Si poate ca bulionul improscat pe dulap pe mine, pe frigider si pe podea ar fi fost trecut cu vederea daca  in timpul fantasticei sarituri cu triplu surub mintea mea nu ar fi avut un moment Matrix.

Ca in filme, timpul s-a dilatat permitandu-mi sa vad cu incetinitorul mestesugitele rasuciri ale cutiei, arcuirile bulionului aruncat prin bucatarie si micul recul pe care l-a facut cutia cand in sfarsit a atins podeaua.



Asemeni personajelor din scrierile lui Joyce, am avut si eu propria-mi epifanie. Mi s-au ingramadit in minte toate momentele asemanatoare ce s-au derulat in ultimele 3 zile.

Cum m-am ratacit intr-o parcare (desi eu in general nu prea am probleme de acest tip), cum m-a prins ploaia la cumparaturi (singura data cand am parcat in capatul parcarii), cum m-am taiat cu o foaie de hartie si cum am reusit sa decolorez covorul in incercarea de a scoate o pata de cafea.

Asa privite separat aceste evenimente sunt nimicuri, ce mare scofala o taietura de hartie, o ploaie? Dar in alea 5 secunde expandate in 30, am inteles ca exista o legatura.

Doar de asta zic tot va vorbesc eu de epifanie, pentru ca atunci am reusit sa vad lucrurile in ansamblu si sa inteleg.

Sa inteleg ca Universul conspira sa am eu zile cu corabii scufundate. E clar ca buna ziua, ca mie trebuie doar sa imi tune si fulgere. Uite daca acum voi incerca sa traversez strada, in mod sigur ma va calca o masina. Nu am urma de indoiala ca soarta mi-e importriva.

Ce ma nedumireste pe mine este de ce. De ce sa imi faca mie soarta una ca asta? Acum, pe bune. Tocmai ea si tocmai mie? Da' se poate asa ceva! Doar ne cunoastem de atat timp, de vreo 27 de ani. Suntem prietene de-o viata. Sau ma rog, de cand am eu viata. Dar totusi!

Si cum meditam asa incerc cu gratie feminina sa desfac borcanul de ciuperci. Hh. Nimic. Iau un prosop, imi incordez toti muschii si incerc din nou. Hh. Hh. Capacul nu imi da pic de atentie.

Nervoasa pun mana pe cutit. Il introduc cu grija intre capac si marginea borcanului, fortez. Nimic. V-am zis doar, e o conspiratie impotriva mea. Daca mai aveati indoieli, acum cand vedeti ca s-a intepenit si capacul borcanului de ciuperci imi veti da dreptate. Universul comploteaza importriva mea.

Oricum nu conteaza pentru ca eu am 2 borcane cu ciuperci si 3 cutii cu bulion, mai am inca 9 degete in care ma pot taia, covorul are loc pentru multe pete si nu m-a speriat niciodata ploaia. Iar atata vreme cat am benzina in rezervor ma doare la basca daca ma ratacesc. Iar eu nici macar nu am basca. Ha.