Hot City - Cultura urbana feminina

Am observat ceva, un fel de plasa in care pic si eu constant. Exista un public foarte mare pentru maxime si zicatori cu rang de adevar de necontestat. Si cand pe pamant e cerere, ghici ce se intampla cu oferta: explodeaza pana la cer.

Exista carti groase cu spuneri célèbre ale unor oameni ilustri sau de care n-a auzit nimeni dar cu nume pompoase, din vechime. Exista selectii de maxime personalizate pe situatii anume: maxime pentru succesul dobandit prin curaj, pentru dragoste mutuala, pentru sanatate mintala, pentru dezvoltare spirituala si cred ca si pentru viata armonioasa cu vecinii. Exista maxime pentru mai orice.

Am observat ca unele brand-uri care au un business anume si ala nu este legat de producerea de maxime, sa zicem ca fac training pentru zona de top management sau aparate de sudura, au inteles smecheria. Prin urmare afiseaza pe site in fiecare zi cate una buna ca sa dea de gandit publicului lor avid de retete. De exemplu: “e drept ca o corabie este mult mai adapostita daca sta in port decat in larg dar corabiile nu sunt facute sa stea in port”. De aici, publicul amator de maxime intelege ca trebuie sa lupte cu viata si inca imediat.

Si da, eu fac parte dintre oamenii care sunt sclavii maximelor si zicatorilor. Unii au nevoie de analize complicate pentru a lua decizii personale importante. Altii se bazeaza pe instinct pentru a-si face viata mai buna si oh, sunt atatia care nu iau hotarari aproape deloc si traiesc in moarte clinica. Mie imi trebuie doar o maxima buna si ma reinventez pe loc. Stiu ca unora asta li se pare chiar hilar. Ariciule, esti pe receptie?

Am barfit destul despre amatorii de zicatori, unde voiam insa sa ajung este in alta parte. Si anume ca suntem asa de multi noi, cei sedusi de intelepciunea celor care par surse credibile, incat nu ne saturam cu una cu doua. Si pentru asta exista purtatorii de cuvant umani ai intelepciunii universale, care colcaie peste tot, printre noi.