Hot City - Cultura urbana feminina

In mintea mea Mircea Eliade si Jorge Luis Borges sunt oarecum inseparabili intrucat i-am descoperit simultan. In clasa a 12-a am inceput sa il studiez din perspectiva critica pe Eliade. Tot atunci l-am descoperit pe Borges. Nascut in 1899, in Buenos Aires, Argentina, Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo a scris poezii, eseuri, povestiri, traduceri, critica literara si scenarii de film.

Povestirile sale fantastice despre biblioteci, labirinturi, cuvinte misterioase si atotputernici tigri pareau sa inainteze acolo unde Eliade s-a oprit in "Sarpele" sau in "Secretul doctorului Honigberger".

Daca la Eliade povestirile fantastice sunt oarecum incidentale si izolate, la Borges simti ca exista o intreaga lume secreta ce iti este relevata fagmentat prin opera lui Borges.

Ba e o lume biblioteca in care te chinui sa gasesti o singura carte, ba e un labirint, ba un sir de pietre albastre ce se  multiplica incontrolabil, dar intotdeauna stii ca intre ele exista o legatura, ca undeva exista aceasta biblioteca labirint in care logica isi pierde sensul si in care identitatea se dedubleaza precum intr-o oglinda.

Ce fascineaza in proza lui Borges nu este atat elementul fantastic cat bogatia de simboluri si pluralitatea  interpretarilor. Scrierile lui Borges au fost numite de catre unii critici “parabolice” datorita cripticitatii lor.

Cel mai des intalnit simbol al prozei Borgesiene il reprezinta labiritul, care in multe din povestirile sale ia forma bibliotecii labirint. El functioneaza nu doar ca simbol sau  ca motiv, labirintul din povestirile fantastice ale lui Borges actioneaza si drept mijloc structural, de multe ori scrierile autorului parand ele insasi labirinturi literare.

 In ciuda importantei labirintului in proza argentinianului, Jorge Luis Borges, cel mai remarcabil simbol intalnit in opera sa (atat lirica cat si epica) il reprezinta tigrul. Fascinat inca din copilarie de aceste periculoase animale, la maturitate scriitorul va folosi in mod recurent imaginea tigrului in poezia si proza sa.

Probabil ca intre cele mai cunoscute povestiri ale lui Borges se afla "Tigrii albastri", scriere ce introduce fantasticul nu ca o bresa in activitatea cotidian ci ca o completa negare a legilor logicii si matematicii (puteti citi online povestirea aici).

In mod simbolic bresa in matematica aduce in discutie lipsa de fundament a ideilor si intrevede posibilitatea unei realitati nu doar coordonata dupa legile fantasticului ci si dupa reguli anti-logice.

Demersurile anti-logice alt scriitorului argentinian din povestirile fantastice sunt fundamentate pe experienta suprarealista din tinerete. In 1919, in timpul sederii in Spania, Jorge Luis Borges se alatura unui cerc de scriitori anvangardisti Ultraisti incepand sa scrie poezii si eseuri suprarealiste. Intors in Argentina continua sa scrie poezie avangardista, intemeind chiar, impreuna cu un grup de prieteni, o revista ultraista.

Chiar si acum dupa atatia ani am senzatia ca proza fantastica a inceput cu Borges, ca el constituie, norma, tiparul. Prea departe de adevar senzatiile mele literare nu sunt din moment ce sunt intens speculate influentele lui Borges in creatiile unor autori poate mai celebrii decat el: Garcia Marquez (realismul magic), Ernesto Sabato (autor anti-Borgesian), Umberto Eco (prezenta unor teme Borgesiene in "Numele trandafirului").