Blestemul puloverului roz

Autor: sabina

Ca orice femeie tanara am si eu o matusa simpatica ce considera ca stilul meu vestimentar ar putea fi imbunatatit. De ea, evident. Drept urmare la fiecare Craciun, matusa mea stilista isi ia asupra ei misiunea de a-mi dinamiza dulapul cu un obiect vestimentar unic. Cum ar fi o pereche de pantaloni scurti ce se termina la jumatatea feselor sau un colier din margele imense din lemn vopsite in galben tipator.

Craciunul acesta a fost randul unui pulover roz. Bombon. De curiozitate am cautat aceasta nuanta unica intr-un catalog de culori. Nu am gasit-o. Se pare ca muncitorii din China au reusit sa creeze o noua nuanta ce inca nu a fost inregistrata.

Ferice de mine ca am ocazia sa fiu atat de avant la mode. Desi din partea mea parca m-as fi cam lipsit. Pentru ca matusa mea e o fiinta adorabila dincolo de inovatiile ei stilistice, ma vad nevoita ca cel putin la fiecare vizita pe care i-o fac sa port unul din pretioasele ei cadouri.

Saptamana trecuta a fost randul sinteticului pulover roz produs de simpaticii chinezi. Pentru ca inainte de a imi vizita adorabila matusa aveam de rezolvat alte cateva probleme, a trebuit sa imi plimb puloverul roz peste tot.

In primul rand la banca, unde i-am comunicat unei cochete functionare ca trebuie sa imi inchid contul de la ei. Cand m-am descheiat la haina, domnisoara m-a privit uimita. Cand i-am comunicat scopul vizitei mele, a parut sa inteleaga. Cand la motive pentru inchiderea contului am scris personale, a dat din cap. Cum sa nu iti inchizi contul cu un asemenea pulover, parea sa ii fie intiparit pe fata.

Urmatoarea vizita a fost facuta la doctorul de familie. Nu aratati prea bine. Sunteti cam palida. Va prescriu niste vitamine. Si m-a grabit sa ajung la farmacie. Asta inainte sa ii explic eu ca ma simt foarte bine, doar puloverul imi da culoarea aceasta de lamaie deshidratata.

Taximetrismul ce m-a dus de la cabinet pana la blocul matusii, mi-a dat restul exact, fara sa imi serveasca binecunoscuta placa cu nu am rest si sa isi opreasca singur bacsis. Vanzatoarea din supermarketul de la parterul blocului matusii mi-a zambit cu o extrema amabilitate si nu s-a strambat cand am cerut cutia de bomboane de pe raftul de sus.

Obosita si resemnata la roz am patruns zambind fortat pe usa matusii. Recunosc ca ma asteptam la o ploaie de remarci ce imi vor ridica in slavi infatisarea, imi vor lauda puloverul roz si bunul gust impecabil. Uitandu-se lung la mine matusa imi zice: "Arati foarte palida. Nu iti sta bine deloc puloverul asta."

Serios? Rad eu mental. Te pomenesti ca rozul acesta arata de parca tocmai as fi dat faliment si m-as fi operat la ficat. Pariez insa ca sunt invidia tuturor vanzatoarelor din buticuri de cartier si admiratia tuturor taximetristilor.

Puloverul l-am aruncat iar cadourile matusii au mers toate intr-o punga mare asezata langa tomberon. Daca nici macar matusei nu ii plac cadourile ei, de ce m-as tortura eu sa le port?