Pentru ca in copilarie nu am avut voie sa am animale de casa mi-am dorit dintotdeauna unul. Am inceput timid, plangand langa un catelus de pe strada si am avansat la adus pur si simplu unul acasa. In final, animalele si-au gasit niste stapani mai potriviti si eu am invatat ca un animal de casa e o responsabilitatea imensa.
Iata-ma dupa vreo 10 ani dornica sa adopt un animal de casa dar speriata de moarte de faptul ca viata mea se va complica. A durat vreo 2 ani de zile sa decid ca da, vreau un animal de casa cu toate responsabilitatile pe care le implica.

Prima problema aparuta dupa marea decizie a fost ce adoptam, caine sau pisica? Initial am vrut pisica. Am mai avut una pentru o scurta perioada cu ani in urma si a fost minunat.
Eu si Cara (asa se numea pisica) ne intelegeam foarte bine. Ei ii placea sa stea in bratele mele si sa toarca, mie imi placea sa o tin in brate. Eu aveam parul lung, ei ii placea sa ma mangaie pe par. Si amandurora ne placea sa ne jucam fara sa zgariem sau sa muscam.
Avand-o pe Cara in minte am pornit prin adaposturi de animale din jurul Seattleului. Cei de la adapost te lasau sa tii pisica in brate, ba chiar te duceau intr-o camera separata si te lasau singur cu pisica si cateva jucarii ca sa va cunoasteti mai bine.
Atat doar ca pisici mai speriate decat acestea eu nu am vazut. Nici una nu a venit sa toarca langa mine, abia ma lasau sa ma apropii de ele si una dintre ele, atunci cand am luat-o in brate sa o duc inapoi, a facut pe mine de frica.
Acesta a fost momentul in care am decis ca o pisica nu e o idee atat de buna. Mi-o si inchipuiam ascunsa intr-un colt al apartamentului tremurand de frica mea. Cum pozitia de zbir nu ma aranjeaza am abandonat incercarile de a gasi o noua Cara.
Am inceput in schimb sa ma gandesc serios la ideea adoptarii unui caine. Brusc toate dezavantajele au devenit avantaje, stransul fecalelor prin parc insemna ca nu va trebui sa curat mocheta, plimbarile zilnice insemnau ca vom putea sa il luam cu noi pe munte sau atunci cand mergem cu cortul si tot asa.
De aici si pana la adoptarea unui beagle cu numele de Covrig nu a fost decat in pas. Covrig s-a nascut duminica, e mic cu pete albe si cand va implini 7 saptamani va veni sa locuiasca cu noi. Abia astept.




























Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...