Hot City - Cultura urbana feminina

Majoritatea oamenilor si-au facut intr-un moment mai mult sau mai putin fericit al vietii lor un avatar pe Yahoo Messenger.

Tratate pana la un anumit punct cu dispret, avatarurile sunt din punctul de vedere al unui psiholog o privire in creierul celuilat. Pentru ca inconstient cand ne facem avatarul il realizam asa cum ne vedem noi in oglinda. Sau cel putin cum ne-ar placea sa ne vedem.

Am vazut variate avataruri in lista mea. Toti sunt frumosi (e oarecum subinteles din moment ce nu se gasesc urate), majoritatea incearca sa respecte culoarea pielii, a ochilor si a parului posesorului, sunt asezati in locuri in care persoanei "avatariate" i-ar place sa fie si sunt imbracati conform gusturilor si personalitatii fiecarui individ.

Cum analizam un avatar? Pai inlaturam trasaturile fizice ce nu ne vor releva mare lucru si ne concetram pe atmosfera si vestimentatie. Sa zicem ca avatarul nostru are in fundal oceanul. Nu e complicat de interpretat, nu? Omului ii place la mare, are chef de vacanta si pana la vara e mult.

Avatarul poate fi imbracat elegant, casual, nonconformist, oricum atata vreme cat face un statement, cum ar zice americanii, cu ceea ce poarta, fie ca e vorba de o rochie purtata la Oscar sau de un costum de Craciunita. Adica persoana din spatele figurii desenate incearca sa iti explice cam cum vede el lumea si cum se vede pe sine si ce ii place sa faca sau si-ar dori.

Concluzia? Avatarurile sunt complicate si pline de intelesuri ascunse, trebuiesc descifrate si interpretate mai ceva decat poeziile lui Ion Barbu.

Si acum sa ajungem la adevarata problema. Avatarul meu ma reprezinta in pijamale albastre in lumina lunii. Si chiar daca ar fi sa ma pici cu ceara nu as sti sa iti explic de ce. Nu imi place chiar atat de mult sa dorm iar albastru nu e culoarea mea preferata. Atunci de ce? De ce avatarul meu e asa?

Al vostru cum e?