Hot City - Cultura urbana feminina

De mici suntem invatati sa gandim inainte de a vorbi. Iar daca e obligatoriu sa vorbim sa o facem cat mai succint si plin de esenta, fara insa a dezvalui prea multe despre noi. De ce nu trebuie sa ne punem pe tapet in fata lumii?

Pai cum de ce, pentru ca e foarte periculos. Daca spunem cea ce gandim automat ne vom construi in ochii celorlalti ca niste indivizi cu o anumita personalitate.

Acest lucru e deosebit de periculos pentru ca inseamna ca avem un anumit punct de vedere, nu suntem flexibili, iar pe deasupra suntem si neinteresanti.

Ce persoana palpitanta ar vrea sa vorbeasca cu un om ce se tine cu dintii de cele 3 ideii ale sale?

Nimeni evident. Deci morala e sa procedam asa cum am invatat pe vremea copilariei noastre comuniste si sa vorbim cat mai putin despre noi.

Si despre sculele noastre noi de penea aduse de un var de gradul 3 din Germania. Si vom fi in regula. Nimeni nu va sti care sunt cele 3 idei fixe ale noastre pentru care am lansa si bomba atomica.

Dar cum ne explica Dana mult prea bine, tocmai chestiile pe care  nu le spunem sau pe care le spunem in mod repetat ne contureaza felul de a fi si de a gandi. Am incurcat-o veti zice. Pot sa tac ca pestele ca tot voi fi prins. Acum toata lumea imi va sti cruntul defect. Adica personalitatea.

Nu intrati in panica, linistiti-va pentru ca mai exista o metoda de a ne pastra gandurile doar pentru noi, si anume, vorbitul la deruta. Daca aprobam orice doar spre a nega totul a doua zi devenim automat persoana ideala. Suntem misteriosi si imprevizibili, flexibili dar cu principii, sinceri insa cu vagi accese de ipocrizie.

In plus o data la 2-3-15 zile vom avea dreptate fapt ce ne va conferi credibilitate. Pe de alta parte o data la 2 zile ne vom insela si atunci ceilati vor avea dreptate fapt ce ne va ridica pe culmile de simpatie ale tuturor. Iar in restul timpului se va considera ca batem campii cu gratie.

 Retineti deci, vorbitul excesiv si in contradictoriu e noua autocenzura :)