Hot City - Cultura urbana feminina

Oglinda in care imi chiombeam tensionata ridurile in fiecare dimineata s-a dovedit a fi prietenoasa in aceasta zi – nici o incretitura, nici un punct ca si cum suprafata lucioasa nu ar avea functie de reflectare, ci de photoshop. Neincrezatoare aprind lumina, sting lumina, incerc oglinda de pe hol si pe cea mica de buzunar. Toate spun acelasi lucru – astazi arat foarte bine.

Eh, cred ca pot trai cu aceasta povara, cred ca ma pot obisnui sa ma iau pe mine ca si etalon al frumusetii in locul celor care alcatuiesc topuri anuale de femei platite mai mult decat directorii de banci pentru a aparea goale in imagini publice.

Si pentru ca in aceasta dimineata natura s-a aratat atat de generoasa o celebrez punand pe mine acele lucruri pe care nu le-am mai scos de mult din dulap fiindca erau o invitatie spre a privi. Si cine vrea sa fie privit daca simte ca nu arata in regula? Daca nu te placi mai degraba incerci sa te ascunzi sub valuri intregi de materiale comune, joci rolul nebunului ai carui ciucurasi nu mai atrag nimanui atentia fiind exact ceea ce te astepti sa gasesti acolo.

Plec in cautare de priviri care sa imi confirme descoperirea mea extraordinara. Le gasesc la colturi de strada insotite de zambete menite sa imi multumeasca pentru plecerea vizuala pe care le-o aduc. Le zambesc si eu asa, ca un schimb de politicos saluturi. Nu stiu cum se face dar parca nu numai eu arat mai bine ci intreaga lume din jurul meu. Parca am fi intr-un film in care lumina patinata face totul suportabil si da un sens existentei.

Zambesc provocator si salut colegul care pana acum ma facea sa aplec privirea stresata ca cine stie, o sa observe toata lumea care sunt preferintele mele in materie de colaborare extraprofesionala. Am lasat clipa intalnirii privirilor sa se scurga sa aiba timp sa se bucure si el de cat de bine arat astazi. Sunt aproape sigura ca i-am citit mirarea de a ma descoperi. Probabil ca va intreba in jur ce si cum despre mine si isi va face in scurt aparitia pentru o colaborare care pana acum nu facea parte din planul de business de pe acest an.

Pana atunci am de facut o gramada de lucruri. Dar nici urma de stres sau graba. Povestesc cate una alta colegilor si ei se arata dispusi sa imi dea la timp ceea ce am nevoie. Imi zambesc linistitor. Ma intreaba ce am mai facut in ultima vreme. Primesc si o invitatie la o petrecere. Ceva informal, doar noi oamenii care ne simtim bine impreuna. Inainte putem trece pe la un restaurant care pare sa fie savuros. Si daca un astfel de program imi face placere sunt asteptata saptamanal in cercul lor de degustatori ai vietii urbane.

Ajung acasa la fel de perfecta si multumita. Nu ma mai uit in oglinda, cine mai are timp de ea acum cand viata a devenit atat de plina de evenimente si de interesanta? Sunt sigura ca ea nu are ce sa imi infirme daca am vazut in ochii celorlalti placerea pe care le-o producea prezenta mea. Poate ca nu ma voi mai uita in cautare de defecte nici maine dimineata. Si atunci fiecare schimb de priviri va fi un salut prietenos insotit de un zambet.