Hot City - Cultura urbana feminina

Ma uit si ma minunez de oamenii care se descurca cu cele administrative. In ceea ce ma priveste, in categoria asta intra de la simpla relatie buna cu vecinii de bloc pana la posibilitatea de a manageria un trust international. La fel de grele si de inaccesibile pentru mine.

Am fost silita sa-mi recunosc incapacitatea administrativa devreme in viata, cand ai mei imi dadeau prin clasele primare fix trei lei sa-mi iau un iaurt si chifla iar eu nu reuseam sa impart corect moneda aceasta de la care trebuia sa primesc rest 50 de bani. Veneam cu 25 de bani, cu orice altceva acasa. Daca imi dadeau doamne fereste o moneda de cinci lei, stateam nemancata fiindca mi-era greu sa deslusesc feluritele impartiri ale acesteia. Nu era o problema de aritmetica, ci mult mai complexa. Aici incapeau capacitatea de evaluare, raspunderea, si abia apoi calculul.

Mai tarziu mi-am dat seama ca ma depasesc actiuni simple cum ar fi depunerea unui dosar pentru facultate. Nu-mi amintesc sincer cum am reusit sa o scot la capat dand la patru facultati in acelasi an. Am facut-o apeland la bunavointa unor straini ale caror explicatii se pierdeau in negura dar pe care ii convingeam cu zambete si lacrimi sa presteze in favoarea mea. Nenorocirea mai mare a venit mai tarziu, cand mi-am dat seama ca nu am nici alte calitati pe care le stapaneste orice om, indiferent de educatie sau inteligenta.

De pilda, oricine stie ca trebuie sa plateasca o anumita suma la intretinere, ce reprezinta aceasta, ce trebuie sa faca spre a consuma mai putin curent si ca are posibilitatea sa-i fie subventionate o parte din cheltuieli daca nu are venituri proprii. M-a obosit doar scrierea acestei fraze. Ei bine, eu nu. Eu nu am putut niciodata locui la bloc pentru ca ma depasesc feluritele incercari initiatice la care este supus un astfel de locuitor. Eu trebuie sa am grija sa platesc facturile la timp pentru ca dumnezeu stie ce s-ar intampla daca mi-ar taia lumina dintr-o neintelegere. Daca primesc facturi exorbitante, incerc sa refac calculele oferite pe respectiva hartiuta. Nu pot. Nu pot deloc. Si platesc.

Am fost timp de un an responsabila cu organizarea si buna functionare a unei armate intregi de angajati. De actele acestora, de programul lor. Nu stiu cum am facut. Stiu doar ca slabisem 11 kilograme, nu mai dormeam si imi petreceam fiecare minut de trezie la birou descurcand ce incurcasem eu singura, pe cand inlocuitoarea mea a facut ordine intr-o zi si a trecut la un program de jumatate de norma fiindca nu avea cu ce sa-si umple timpul. Nu inteleg de ce platesc cat platesc rata de la banca, desi am un desfasurator care teoretic ar putea sa imi explice. Mi-a explicat si ofiterul de credite dealtfel, dar la ce bun. Privirea mea goala si sticloasa l-a descurajat si pe acesta.

In strainatate, am trait in semiilegalitate deorece nu eram capabila sa inteleg ce acte trebuie sa-mi procur, de unde anume, si unde sa le depun mai apoi. Eforturile unor oameni de bine m-au salvat de la dizgratie, dar te poti oare baza mereu pe ajutorul altora, mai ales ca nu stii daca chiar te-au ajutat? Ma feresc ca de boala sa nu cumva sa ma trezesc in posesia vreunei proprietati pe care se plateste impozit, fiindca ar insemna ca trebuie sa ma duc undeva si sa-l platesc. Sa am o adresa de corespondenta unde chiar sa primesc corespondenta.

Sa nu mai vorbim de faptul ca umblu la mine cu o copie dupa diploma de bacalaureat fiindca originalul e pierdut in spatiu iar reeditarea lui cere niste eforturi pe care nici nu le-am priceput, necum sa le mai si fac.

Si acum sunt o ilegala. Nu mi-am depus declaratia de venit deoarece n-am idee cum sa o calculez, de unde sa fac rost de felurite anexe, unde sa o duc si ce se va intampla cu mine fiindca am intarziat. Asa am facut si in anii trecuti, si ma astept sa va scriu in curand duios din inchisoare. Pentru ce execut pedeapsa? Pentru incompetenta adminstrativa.